Disparuta

Niște ochi albaștri, sprâncene asimetrice, un nas cârn, indolent, urechile mici, ascunse după o claie de păr de culoare nedefinită, mereu nepieptanat, o gură mică, senzuală, câteva riduri fine, aproape invizibile, o aluniță mică, pe obrazul drept, nu foarte departe de nas, niște gene lungi, întoarse natural, o frunte înaltă, mai întotdeauna încruntată, și, cel mai important, un gât lung, ca de girafă. A notat totul cu precizie într-un carnețel și apoi m-a declarat dispărută. Nu m-au găsit nici până astăzi.

Autoportret

Am luat un ibric roșu și am pus apa să fiarbă. Când apa a dat în clocot, am adăugat un plic cu ceai de mușețel. Am acoperit apoi ibricul cu o farfurioara albă și m-am îndreptat de sale. Au trosnit. Apoi am uitat ce voiam să fac. Când mi-am adus aminte, era deja seară, afară zăpada se topise aproape de tot și ceaiul se răcise. Am luat ibricul și am turna ceaiul, așa, rece, într-o cană albă și am sorbit. Apoi am uitat ce voiam să fac. Când mi-am adus aminte, din cană mă privea un chip pe care nu l-am recunoscut.

Marea moartă

Au pus ștampila cu viza, apoi mi-au urat bun venit în țara lor. Sperau să mă simt bine. Mi-au întins pașaportul și mi-au zâmbit. Mi-au spus să iau taxiul din fața aeroportului. Aeroportul era pustiu la ora aceea.

Taxiul era alb și avea scaunele îmbrăcate în piele. Șoferul m-a întrebat daca poate deschide geamul. I-am spus că da. Apoi a început să fumeze. Ca un turc fuma șoferul. Mi-a părut rău că fusesem de acord. Apoi a început să vorbească. N-aveam chef de conversație, dar n-ar fi fost politicos să nu spun nimic.

– Turistă?

– Nu.

– Cu afaceri?

– Nu.

– Cu serviciul?

– Da.

Când am ajuns la hotel, șoferul mi-a urat un sejur plăcut în frumoasa lui țară. I-am mulțumit și i-am lăsat doi euro bacșiș. Mi-a mulțumit frumos.

Hotelul era aproape gol la ora aceea. Doar la recepție era un bărbat mustăcios care m-a întrebat cum mă cheamă și de unde vin. I-am spus. Ah, cunoștea bine, și el avea mătușă la Budapesta.

N-am spus nimic.

A căutat pe calculator și m-a găsit. Carmen D., din Romania. Da, exista o rezervare pe numele meu. O cameră single, lux. Etajul patru, liftul din stânga. Micul dejun se servea jos, în restaurantul mare, începând cu ora șapte.

Textul complet aici: https://www.catchy.ro/carmen-2/173027?fbclid=IwAR1ngzSul7RbT9YFkJDi9QgTQpstnoXMrFn17Wn8zJZKM6JRtTzHcu8dSEs

De zece ani

Înainte să pleci mi-ai spus să rămân așa cum sunt. Apoi ai trântit ușa și te-ai dus. De atunci au crescut cinci blocuri turn pe terenul din fața casei, s-au schimbat patruzeci și nouă de anotimpuri, au căzut patru metri și optzeci și cinci de centimetri de zăpadă, au fost, în total, optzeci și șase de grade cu minus și o mie șapte sute de grade cu plus, au căzut două sute șaizeci de mii de frunze, am numărat șase sute șaizeci și opt de fire albe, treizeci și opt de riduri și tot nu te-am uitat.

Anticariat

Mi-ai spus privește în urmă, am privit, curgeau secundele cu viteza Melcilor aliniați la start, eu le dădeam mereu startul și ei, ei se amestecau, o amestecătura de frunze și melci, asta am văzut când am privit și tu ai spus că da, e normal, unele amintiri ne marchează mai mult decât altele, apoi mi-ai spus să trăiesc, mai bine, prezentul dar nu mi-am adus aminte unde se termină trecutul și unde începe prezentul. Abia după ce ai plecat am realizat că sunt atât de veche încât m-a năpădit timpul, de jur împrejur.

Hipnoza

Am sunat, mi-au spus să intru și să iau loc, fotoliul era comod și camera era roșie și căptușita, covorul era gros, pufos, domnul în fața mea avea mustață și vorbea calm, mi-a spus să număr până la zece, am numărat, apoi mi-a spus că, uite, ce puține griji au pisicile, ele nu știu cât e ceasul și în ce anotimp se află, eu nu știam, am dat din umeri că nu știam, apoi mi-a spus să număr din nou până la zece, am numărat, când am terminat domnul din fața mea nu mai era și eu dădeam fericită din coadă și torceam.

Un vechi prieten

Nu știu de unde să încep. Iau o coala de hârtie și un pix. Scriu. Tai. Nu mai știu exact cum a început totul. Să tot fie vreo zece ani. Mi-au plăcut ochii. Da, ochii și zâmbetul. A venit lângă mine și mi-a oferit un whisky. Nu l-am refuzat. Apoi am vorbit. Îi plăceau cuvintele mele, mi-a spus. O să adorm înghesuita între cuvinte, i-am răspuns. Așa a început. Împăturesc foaia și o bag în buzunar. N-am nevoie de ea. O știu pe de rost. Abia după ce o recit până la capăt încep să plâng. A fost o înmormântare frumoasă.

Proezia 3

în casă e frig, am oprit toate caloriferele și

m-am învelit cu o plapuma grea

apoi am dat drumul la televizor

pentru prima oară de când s-a scumpit curentul am dat drumul la televizor

la televizor este vorba despre o planetă

aproape la fel ca Pământul

gura lumii spune că ar fi planete surori

dar haterii susțin contrariul

după fix o mie de like-uri, se dovedește că haterii au dreptate

cele două planete nu sunt chiar planete surori

dar sunt aproape la fel

dar un pic mai departe

un pic prea departe

și un pic prea frig, îmi trag plapuma până sub bărbie

și, în timp ce privesc planeta aproape soră cu Pământul

cineva spune că acolo ar exista mări întregi de metan

eu sting televizorul și aprind un chibrit

apoi, de la chibrit, aprind o lumânare

„mări întregi de metan îmi spun” înainte sa adorm

apoi dau plapuma la o parte

Proezia 2

mă uit la o emisiune despre vulcani

undeva, în mijlocul unei mări

a apărut o insulă nouă

cea mai nouă insulă de pe Pământ

explozia a încetat demult

dar insula încă mai fumega

așa se spune la emisiunea despre vulcani

oamenii sunt pasionați de vulcani

de vulcani și de dinozauri

de resturile lăsate în urmă de vulcani și de dinozauri

de lava fierbinte și de apa cu gust de sulf

mă uit la o emisiune despre vulcani și-mi aduc aminte cum s-a zguduit lumea când ai plecat tu.

apoi sting țigara și golesc scrumiera

Proezia 1

ea zice nu mai dormi, că-ți dormi viața

eu închid ochii la păsări

la sunete, la mirosul de ou prăjit în tigaie

la zgomotul apei care curge la dusul din baie

la imaginea ei făcându-mi cu mâna

închide naibii ușa, îi strig

fix înainte să înceapă să plouă și sa tune

apoi deschid fereastra și îmi iau zborul