Toţi bărbaţii aceia ciudaţi cu care împărţeam cheia

D9372D35-B20D-4B78-9F9A-BA2D8474FC3C.jpeg

@ James Sutton

Îmi spuseseră să iau taxiul din gară şi-l luasem. Un taxi alb, banal, cu număr par. Şoferul, un mustăcios în jur de cincizeci de ani, mă întrebase adresa, şi eu îi arătasem peticul alb de hârtie. El zâmbise politicos şi-mi spusese că minimul e 25 de franci. Nu înțelesesem sensul, dar dădusem din cap că da, desigur, de ce n-ar fi? Mă urcasem în maşina albă, comun de albă şi coborâsem după trei minute. Pe ceas. Plătisem 25 de franci si mă simţisem în lipsă de cuvinte. De o explicaţie valabilă pentru starea aceea penibilă de a se vedea încă o dată trasă-n piept de un taximetrist. Plătisem 25 de franci pentru 50 de metri şi-mi cărasem singură cele două bagaje până în holul hotelului. Fix în faţa gării. ”Hotelul gării”. În cartierul gării.

Continuă să citești Toţi bărbaţii aceia ciudaţi cu care împărţeam cheia