Desigur maine

Astazi as fi vrut sa-mi imbogatesc teancul de ipostaze cu alte ipostaze culese de pe ici pe colo, mai ales de pe colo, la o oarecare distanta care ar fi meritat cu orice pret a fi strapunsa chiar si pe indelete in viteza melcilor la pas de semafoare expres reglate la « 50 la ora » duminicali.

Continuă să citești Desigur maine

Imperfectiune !

Nu sunt completă nici măcar pe jumătate. Întotdeauna se găseşte o bucată din mine să o ia razna, haihui, pe la alţii.

Momentele-mi sunt incomplet încheiate, parcă şlefuite din fugă. Reconstituiri nereuşite ale unui original demult perfect. Perfecţiunea momentelor se stinge încet, pe terminate. Din ce în ce mai rară şi mai bine ascunsă, din ce în ce mai amestecată cu imperfecţiuni “ca din întâmplare”.

Amintiri, perfecte încă, răzbesc timpul doar că să-mi facă în ciuda, le aud doar chicotelile răutăcioase glumind pe sub mustaţă. Întorc brusc capul. Devin brusc serioase. Un junghi mă străpunge, incomplet din fericire, moştenit din generaţie în generaţie. Îl ignor aruncând-l amintirilor perfecte până acum o clipă. Poate se molipsesc şi ele.

Refuz să fiu încă odată incompleta imperfectă. Asa sunt eu … Pe jumatate trecuta.

Pe margine, in mijloc

Pe margine, de cand toate inceputurile se tot termina inainte de a se sfarsi, asa m-a luat o lipsa de chef incat nu-mi mai vine decat sa reneg definitiv asteptarea fara sens.

In mijloc, de cand randuri pline de naduf isi tot cauta in van punctul final – degeaba si el – asa m-a luat o lipsa de valoare adaugata incat nu-mi vine altceva de facut decat sa-mi sterg trecutul temporar lasandu-ma incet de randurile altora in schimbul propriilor randuri.

Continuă să citești Pe margine, in mijloc