Viata ca o imagine

Imi spuneam de multe ori ca privind doar drept inainte (scopul mai intai de toate) ratam nenumarate stari de intensitate nebanuita, ca doar fugind de gandurile celorlalti uitam sa-mi privesc propriile simtiri, intr-un dezechilibru invizibil cu ochiul liber dar totusi dezechilibru. De ceva vreme insa m-am hotarat sa remediez situatia.

Continuă să citești Viata ca o imagine

Aberatii fara perdea

Uneori imi vine sa vorbesc fara perdea. Fara metafore, fara abtineri, drept in fata, cu directie extrasa din cotidian. Azi e una din acele zile. Imi vine sa dau drumul adevarului acela interpretat de mine prin prisma trairilor provocate de ceilalti, sa ii dau drumul si sa ma consolez singura spunandu-mi ca uneori lucrurile merite spuse verde in fata.

In ultimele cateva zile m-am invartit (la cererea publicului bineinteles, nu ca as fi ales de una singura rotatii din acelea tampite si fara nici un sens) printre oameni cu un scop precis in viata si cu mijloace nenumarate la dispozitie pentru a le putea atinge, creatii proprii, puternice si rezistente la factori externi perturbatori, fiabile si deja testate in situatii similare.

Continuă să citești Aberatii fara perdea

Franturi

Uneori franturile refuza sa se lege. Lipste liantul. Tremura in bataia vantului nonsalant de seara si te trateaza cu indiferenta strainului in simpla trecere pe langa tine. Doar un moment, si ala deja trecut. Urla degeaba si din ce in ce mai ragusit, cica ar vrea sa fie bagate in seama si corect afisate, imperecheate si decorticate, asezate inteligent in context. Dar urla doar la luna, à lehamite si a degeaba, cu ochii inchisi, batute de arsita noptii si complet ocolite de orice interes vadit. Li s-au oferit deja ocazii si le-au refuzat, a doua sansa nu mai exista.

Continuă să citești Franturi

Forma lipsa caut cu disperare continut

Este incredibil când ajungi constaţi cu câtă uşurinţă sunt puse pe tuşa convingeri până nu demult vândute drept adânc înfipte în sine, înrădăcinate până în măduva fiinţei, acolo departe, de unde totul a pornit. Conştientizând o astfel de stare de confuzie totală îţi şopteşti discret că nimic nu poate fi considerat drept referinţă strict personală şi infinit aplicabilă. Că orice convingere îţi aparţine doar parţial, restul fiind doar umplutură dictată de convingerile celorlalţi sau de un dureros”în lipsă de altceva”. Că, într-un fel sau altul, doar existând în mijlocul celorlalţi te molipseşti de convigerile sau neconvingerile lor, de argumentele sau contra-argumentele servite drept replică la propriile-ţi convingeri.

Continuă să citești Forma lipsa caut cu disperare continut

Viata ca o fuga

Cand eram mai frageda, demult, undeva intr-o vreme undeva uitata de lume, mi se scotea pe ochi, pe nari si mai cine mai stie exact pe unde superficialitatea. Forma de calitate dispretuind linia prea lenta si prea ordonata a rutinei? Defect ros pana la os? Inocenta teribil de pura si induiosator de simpla in prostia ei ? Cert este ca imi intrase bine in cap – din cap pana in picioare – ca nu pot face nimic altfel decat totul pe fuga, ca si cum m-ar fi fugarit ogarii satului, infometati timp de ceve zile bune si apoi lasati in voia sortii.

Continuă să citești Viata ca o fuga