Azi ar fi împlinit 68 de ani și eu puțin peste 46

Pe Ponto Vecchio priveam lacătele acelea multe și mi se păreau cunoscute. Ani lungi închisesem totul cu zeci de lacăte și aruncasem apoi toate cheițele. Pe Sena, pe apa Canalului, pe unde apucasem. Închideam, aruncam și apoi mă străduiam să uit că au existat vreodată cheițe. Preferam lacătele acelea multe închise unul peste altul. Existau însă imagini care scăpaseră lacătelor. Imaginile acelea tăiș care apăreau și înjunghiau. WC-urile acelea infecte din Tunari. Dârele roților de cauciuc pe culoarele spitalului. Bârfele colegelor de cameră și speranța din glasul meu. Lumina din ochii ei. Glasul meu spart în mii de cioburi. Învățasem să mint cu scop de când fusesem nevoită să mint cu scop. Mai învățase ea să disociez minciunile adevărate de cele necesare. Glasul meu spart în mii de cioburi era o minciună necesară.

Continuă să citești Azi ar fi împlinit 68 de ani și eu puțin peste 46

Simonique

I-am remarcat mai intai de toate pantofii, pantofii de papusa, „ratoi” ar zice unii, „pantofi doar confortabili” ar putea fara nici urma de eroare afirma altii. Apoi i-am simtit privirea, genul acela de privire de artist – da, imi place sa cred ca se pot categorisi pana si privirile – un pic nauca, un pic pe langa toate cele lumesti, planata, perfect dezinteresata de decor, privirea aceea cumva paralela cu toti si cu toate, cumva putin pe langa realitate, fix la limita intre betie si trezirea din betie.

Continuă să citești Simonique