Mă amestec în spusele altora, încep cu punctul ca să fiu sigură, pun o virgulă, două virgule, mă şterg la nas, miroase a acru, îmi scot batista, privesc batista, renunţ la batistă, mai pun o virgulă, mă plictisesc de virgule, trec la rândul următor, puncte-gură cască mă privesc de pe margine „noi nu ştim să citim printre rânduri”, eu nu şi nu „n-aveţi decât să învăţaţi”, trec totuşi la rândul următor, trecerea provoacă valuri, valuri sunt, valuri se duc, eu tot printre rânduri, ador spaţiile, caut senzaţia de umplere, mi se răspunde lemn, privesc lemul, bat în calitate, calitate brad şi pace, câteva ploi mai târziu aschiii, iau o aşchie nu departe de trunchi, privesc trunchiul, privesc aşchia, genetic imposibil, caut ochelarii, calul niciunde, scot batista, astup mirosul, mirosul nu şi nu, privesc punctele, multe puncte, privesc aşchia, multe aşchii, dau foc şi plec, miroase a ars, la rândul următor mi se atrage atenţia „vezi degetul?” , eu simt doar pumnul, aş întoarce obrazul, n-am obraz, mi l-am pierdut la poker, îmi continui rândul, rândul îmi arată abstractul cu degetul-pumn eu dau vina pe puncte „asta nu e invidie, asta e opinie, asocierea simplista e apanajul punctelor-puncte”, punctele-puncte ma privesc pauză, ar trece si ele, podul niciunde, punctele-puncte cer dicţionare, eu nu umblu cu dicţionare printre rânduri, îmi pun batista la loc şi închid uşa.
Nu mai pute.
Abisuri 