“Pe vremea mea” nu existau tentatii tangibile la tot pasul. “Pe vremea mea” existau doar frustrari de tot feluri si multe, multe vise. Si eu ma incapatanam sa-mi spun ca in definitiv ceea ce conteaza cel mai mult este senzatia trairilor – chiar si imagínate – mai mult chiar decat finalitatea actului in sine. Si am supravietuit o buna bucata de timp ca o mladita. Eu intrebam, eu raspundeam.