In cautarea adevarului interior
De fapt am un gust uşor amar. Uşor trecut, ofilit de atâtea întrebări fără răspuns. Nu mi-au plăcut niciodată pupăturile înfocate. Nu mi-au plăcut niciodată pupăturile de nici un fel. Adică nici în versuri, nici în proză, nici între linii, nici între spaţii. Nici măcar între puncte.
Continuă lectura „Eu sunt epsilonul acela nesemnificativ”
Mă scufund într-un pahar cu picior şi suflu spuma cu grijă. Este un maroniu ciudat, bule mari şi mici emană un amărui la fel de ciudat, mă gandesc că cineva a incurcat paharele amestecând culorile, iau o gură să fiu sigură, spuma se scurge păcănind pe la colţuri, amarul rămâne. Mă scufund într-un pahar cu picior şi ascult lumea în spatele spumei. Unii sunt de părere fină, alţii de părere groasă.
Hai sa nu mai credem in minuni
Minunile-s doar un simulacru dulce
Intr-o lume amara.
Lichidul galben – maroniu a facut spuma si pare sa-i convina noua stare. Spuma ar da sa se scurga dar nu poate singura, are nevoie de frecare si macar de o farama din placerea de a se scurge incet, languros… In jur e doar lipsa de aer si nimic nu pare sa zdruncine circulatia lipsa.
