Strănut şi mă duc

Mă storc între două treceri, pendula bate, bat odată cu ea, ameţită caut miezul ziei şi mă trag la umbra mintelor, aştept orele, le aştept trecerea, număr rar şi privesc trecerile altora, zgomot mult, între două zgomote se trânteşte uşa, mă storc în continuarea zgomotului, în continuarea uşii, mă preling picuri, sorb din ceaiul cald, deschid uşa şi închid imprimanta, pendula bate, bat odată cu ea texte fără ţintă, ţinte fără puncte, puncte şi spaţii, bat cu degetele în birou, strig minutele, strănut, sorb din nou, lichid fierbinte şi galben, bat litere şi amestec cifre, dau pagina, dau reset, dau să fug, dau peste uşă, dau năvală, uşa nu vrea, uşa picură clanţa, clanţa nu şi nu, bat orele la cap, iau aspirina, topesc aspirina, înghit aspirina, număr trecerile, mă închide uşa cu clanţă cu tot, picur minutele sorbind din lichidul galben, amestec, înghit cu noduri, mă caut de şerveţel, şerveţelul este, strănut şi mă duc.

Reclame

Stare

Ma doare fermoarul, de-atata rugina abia de-si mai reuseste fada existenta. Ii vad doar ochii rosii sub bretonul patrat si ii aud doar din cand in cand oftatul lung si profund, ragusit si infundat de atata amar de vreme. Problema cu rugina este ca se inchide la culoare, orice ai face, procesul intrisec scarmana culoarea pala pana la os si atunci osul se rupe in mii de bucati incompatibile cu supletea odata in floarea varstei. Continuă să citești Stare