Sila

Mi-e limba cusută cu fier forjat şi portocaliul lipit de tălpi. Mi-e degetul făcut buric şi unghia ghem. Mi-e capul creştet şi creştetul fir. Mi-a cuvântul coală şi coala albă. Mi-e virgula punct şi punctul spaţiu. Mi-e logica umbră şi umbra moartă. Mi-e moartea silă şi sila noroi. Mi-e noroiul oglindă şi oglinda ne-suflet. Mi-e sufletul ghem şi ghemul fir. Mi-e firul întretăiat şi foarfeca zimţi. Mi-s zimţii tociţi şi pila călăul. Mi-e călău cuvânt şi cuvântul faptă. Mi-e fapta înţepenită între două cuvinte, contrasens sugerat de semne. Mi-e semnul exclamare şi exclamarea întrebare. Mi-e întrebarea ţintă şi ţinta non-crez.

Continuă să citești Sila