Etichetă: avion

Panica

Bloger Abisuri3 comentarii

@ Gabriel Matula

Panica fină și neașteptată a despărțirilor, roșeața nespuselor, tăcerea rușinoasă a imposibilelor vorbe… Nebunia tăcută a pendulei agățate pe peretele din față, fix deasupra televizorului deja vechi. Nebunia secundelor disperate să treacă, zgomotul nabadios al ploii fine de dincolo de geamul dublu. Totul și multe alte lucruri fine, nenumărate multe și fine, volum constant, număr dependent de fineturi, toate și cel puțin  trec prin tine ca printr-o etamină de proastă calitate.

Încerci disperat să păstrezi măcar resturile bolovanoase, nu ți-e dat să ai nici măcar resturi, bolovanii se sparg în trecere. Particule din ce în ce mai fine, începi să tușești, îți spui că umezeala  ruginește de-a binelea, privești ploaia, încerci să-i numeri stropii. Nu ies la numar? Cad prea mulți. Prea fini. Prea deși. Undeva, departe, autostradă e plină ochi, dar timpul circulă cu încetinitorul. Te întrebi cât poate fi încetul de încet și nu reușești să-ți imaginezi mai nimic. Secundele trec mult prea repede…

Știrile se scurg în buclă, mereu aceleași, mereu aceași buclă, unii fură copiii altora, alții își dau doar cu părerea. Avioanele încă zboară, undeva ninge, altundeva plouă.

Panica fină a despărțirilor, un loc, un fapt, niște voci. Mâine se anunța ploaie și poimâine ceată. La Bugarach totul e sub control, de ieri se supraveghează toate trecerile, numărându-se una câte una.

Răspoimâine poate va ninge.  Sau poate că nu.

Tu – cea fără de sfârşit, el – cel fără de-nceput

Bloger Abisuri6 comentarii

Şi avionul pleca, într-un sfârşit, încet, se retrăgea încet şi deodată cineva anunţa ceva – era un caz de forţă majoră – şi avionul revenea şi deodată se stingea totul şi devenea plumb şi plumbul apăsa tare, din ce în ce mai tare, şi se făcea cald, din ce în ce mai cald şi era atât de linişte, încât îţi venea să ţipi, să-ţi dovedeşti că (încă) mai exişti şi, de fapt, nu se întâmpla nimic, tipul de lângă tine mirosea şi mai tare a transpiraţie, motoarele tăceau, şi culoarele tăceau, şi oamenii aprindeau telefoanele mobile şi-şi dovedeau că există, şi stewardesele spuneau că nu ştiu, că se mai întâmplă, că se va da anunţ să se ştie ce şi cum, dar nu se ştia când că era beznă, o beznă din aia s-o tai cu cuţitul şi era cald, îngrozitor de cald, şi tipul de lângă tine se foia, şi tipii din spatele tău se foiau, şi tu simţeai că nu mai exişti şi-ţi părea rău că ai încetat atât de brusc, atât de departe, atât de îngust să exişti.

Citește în continuare „Tu – cea fără de sfârşit, el – cel fără de-nceput” →

Hăt departe …

Bloger AbisuriLasă un comentariu

Îţi aduci aminte ? Era un avion mare şi gras, plin cu oameni întinşi. Erau oameni peste tot, unii îşi căutau locurile, alţii le găseau, erau acolo locurile dar oamenii nu le vedeau. Erau locuri strâmte pentru oamenii de rând şi locuri mai puţin strâmte. Îţi aduci aminte locul tău? Te zdrobeai de geam, te lipeai şi apoi te scurgeai cu căştile pe urechi. Aşa erai tu, la geam….

Citește în continuare „Hăt departe …” →

AF 1888

Bloger Abisuri11 comentarii

Totul a mers ca pe roate pana am ajuns la terminalul E poarta L29. Acolo am inceput sa simtim jumatatea goala a paharului. Rece.

Primele zece minute de intarziere ni s-au parut „normale”, urmatoarele douazeci le-am trecut omeneste cu „privirea” pierduta undeva printre cei doua sute de pasageri „iti dai seama ca intr-un A 330 incap tot doua sute de oameni?”

Citește în continuare „AF 1888” →

Relativ departe

Bloger Abisuri7 comentarii

Picioarele tipului de langa mine se odihnesc larg-lungite undeva pe sub scaunul din plastic alb. Imaginea scaunului din plastic alb  imi vantura gandurile, afisandu-le cu nonsalata mirosuri de lemn ars, fum alb si mici grasi sub umbrele prafuite in culori spalate de ploaie. Tarabele din fata „Leului”, or mai fi?

Citește în continuare „Relativ departe” →

Aproape ata

Bloger Abisuri8 comentarii

Totul s-a petrecut aproape ca pe ata. Ata era bine intinsa, cu ochii inchisi, strans inchisi, ii vedeam chiar si capatul. Capatul era departe si drumul pana la el era subtire de tot. Pe la mijlocul atei au tabarat norii. Albi si grei si exact in timpul mesei formate dintr-un sandwich, si el tot subtire de tot, trei parti paine si o jumatate de parte altceva.

Citește în continuare „Aproape ata” →

Furtuna

Bloger Abisuri17 comentarii

Deodata se facuse totul gri prafuit. De parca sfarsitul se saturase sa astepte in van strigarea. Prea multe zile cu soare mazgalit pe un albastru indecent de curat. Povestile alea cu cer senin si soare stralucitor erau departe, numai bune de adormit iluzii ingropate. Dar nu mai mult. Mai mult le-ar deforma degeaba unicitatea. Viata e altfel. Viata nu e plata. Cel putin nu atunci cand ti-ai dori TU tu sa fie plata.

Citește în continuare „Furtuna” →