Relativ departe

Picioarele tipului de langa mine se odihnesc larg-lungite undeva pe sub scaunul din plastic alb. Imaginea scaunului din plastic alb  imi vantura gandurile, afisandu-le cu nonsalata mirosuri de lemn ars, fum alb si mici grasi sub umbrele prafuite in culori spalate de ploaie. Tarabele din fata „Leului”, or mai fi?

Continuă să citești Relativ departe

Aproape ata

Totul s-a petrecut aproape ca pe ata. Ata era bine intinsa, cu ochii inchisi, strans inchisi, ii vedeam chiar si capatul. Capatul era departe si drumul pana la el era subtire de tot. Pe la mijlocul atei au tabarat norii. Albi si grei si exact in timpul mesei formate dintr-un sandwich, si el tot subtire de tot, trei parti paine si o jumatate de parte altceva.

Continuă să citești Aproape ata

Furtuna

Deodata se facuse totul gri prafuit. De parca sfarsitul se saturase sa astepte in van strigarea. Prea multe zile cu soare mazgalit pe un albastru indecent de curat. Povestile alea cu cer senin si soare stralucitor erau departe, numai bune de adormit iluzii ingropate. Dar nu mai mult. Mai mult le-ar deforma degeaba unicitatea. Viata e altfel. Viata nu e plata. Cel putin nu atunci cand ti-ai dori TU tu sa fie plata.

Continuă să citești Furtuna