Valentina

Eram acolo când escaladase Valentina ultima oară balconul. Ceruse voie să se ducă, implorase, rugase, promisese, ţipase, urlase din toţi rărunchii să iasă. Să se ducă. Să se vadă cu gaşca. Cu găştile. Nu i se dăduse voie şi-ntr-un moment de neatenţie generală dispăruse. O priveam pe Valentina şi mă aşteptăm mereu să cadă. Nu cădea. Revenea de fiecare dată şi promitea marea cu sarea şi cu nisipul fin. Că n-o să mai facă. Că sigur n-o să mai facă. Că întotdeauana era ultima şi ultima oară când era să facă.

Continuă să citești Valentina

Reclame

Gustul vidului aproape vara

Afara era de cateva zile cica aproape vara drept pentru care ni se daduse cica o mica vacanta, la mare. Marea era albastru inchis si dardaia pana si ea. Soarele exista cu adevarat dar nu parea in forma. Noi musai supravietuiam ca doar platisem biletul si dus si intors.  Hotelul era categoria superioara si cica redus la mult peste valoarea nominala, de zile mai bune si mai calde.

Continuă să citești Gustul vidului aproape vara