Ea trăia cu „senzaţia că”

Stătea agăţată de o bară, se ţinea şubred cu un deget strâmb de bară, scotocea puţin până găsea, scutura un pic, o dată, de două ori, privea duios tubul alb, îi scotea dopul, apăsa, ţinea apăsat timp de câteva secunde bune, scutura puţin şi apoi presăra, câte puţin pe fiecare buclă, puţin la stânga, puţin la dreapta, un pic, doar un pic pe centru, căuta dopul, punea dopul, deschidea geanta, băga tubul, căuta pieptenul, privea pieptenul, curăţa pieptenul, schimba degetul, prindea bara, privea amar omul din stânga, se trăgea putin să lase oamenii să treacă, ţinea pieptenul între două bucle, trăgea până la capăt, re-începea, o dată, de două ori, părăsea bara puţin, doar puţin, călca fără să vrea în stânga, cerea scuze în stânga, căuta geanta, lua pieptenul, îndesa pieptenul în geantă, căuta rujul, căuta oglinda, nu găsea oglinda, găsea rujul, apuca rujul, deschidea rujul, îşi imagina conturul buzelor, găsea buzele cu vârful gândului, apăsa rujul, aplica rujul, greşea traiectoria, nu ştia, oamenii zâmbeau, oamenii râdeau, oamenii treceau, ea cobora la prima fără să ştie, fără să bănuiască, ea cobora la prima cu geantă cu tot, cu ruj şi pieptene şi tub cu tot, ea se imagina, ea întorcea zâmbete, ea trăia cu „senzaţia că”.

Depasita uneori de situatie

Prefer sincer locul dispre culoar. E in general mai aerisit si predispune unui anumit tip de evadare metala printr-o viziune putin mai deschisa asupra lucrurilor. Desigur, cum totul este relativ, orice loc dispre culoar se poate transforma rapid intr-un veritabil cosmar de “puncte de vedere” diferite sportiv argumentate cu coate nevinovate in spinare, incalcari de “spatiu vital” in anumite contexte de trafic peste capacitatea calculata, atingeri mai intotdeauna teoretic nevinovate, dar numai teoretic, etc, etc.

Continuă să citești Depasita uneori de situatie