Azi dimineata, chiar inainte de prima «fara-cafea» am gasit pe birou noua bomboane. Nu le-am numarat de la inceput, le-am numarat imediat dupa ce mi-am asezat tacticoasa ochelarii pe nas. Erau niste bomboane in celofan colorat, doua nuante perfect incompatibile si totusi ambele cu menta. Imediat dupa, le-am rasfirat intr-un colt, aproape la fel cum le-am gasit si am luat liftul.
Dulce primeneală de aproape iarna
De o colaratura castana
Statea pe pervaz prinvind
Distante.
Afara parea apetisant.
Se vedea dupa nori
Si dupa fetele trecatorilor.
Tindeau spre un castaniu-jovial si se lingeau pe bot
Satisfacute de incantare.
Pareau dulci-caramizii
Amestecate doar putin
Cu ceva alb.
Bomboane de menta
„E un caz social toata mizeria asta sociala din metrou. Lumea se calca in picioare si o doare in cot de altii. Saptamana trecuta mi-au luat aproape pe sus copilul de trei ani. Niste salbatici. Niste ne-educati. Complet insolenti. Lumea asta subterana le-a luat mintile la toti”.
