Avea un ras imposibil de trecut cu vederea, cand o apuca, ceilalti taceau, obligati sa o asculte. Ascultand-o, ii incerca mai intai un zambet timid venit de cine stie unde pe care unii il ignorau iar altii il inghiteau in sec. Apoi toti isi vedeau mai departe de ale lor. Pana la urmatorul hohot. Si asa mai departe.
Etichetă: buna
Iernii
Foaie verde fulg de nea
Vino si pe strada mea
Se ma simt imbrobodita
De geruri iuti post-ocrotita
Si de virusi ocolita.
Abisuri 