Fabrica de stofe

Bunica a fost erou al muncii socialiste şi eu habar n-aveam ce însemna să fii erou al muncii socialiste. Veniseră aia de la televiziune să-i ia interviu, ne anunţaseră cu ceva timp înainte că vor veni, toată lumea în afară de mine era emoţionată că vin. Pe mine mă durea fix în pix că vin. La 7 ani habar n-aveam cum stă treaba cu titlurile şi onorurile… Casa fusese făcută lună, miroasea a petrol şi preşurile fuseseră spălate şi apoi uscate pe frânghia de sârmă puţin ruginită. Se vedea puţin rugina, câteva dungi portocalii, dar mama pusese o mobilă fix peste ca să nu se vadă. Si nu s-a văzut. Camera mare fusese şi ea scuturată bine, aerisită, premenită, patul fusese acoperit cu o cuvertură albastru pufos şi, peste cuvertura aia albastru pufos stăteam eu pleaşcă şi priveam la lumea aia ciudată care se agită, mă felicita pentru „ce bunica nemaipomenită aveam eu”. Nu-mi aduc aminte decât de un microfon mare şi o femeie tânăra. Restul s-a dus. Nu ştiu dacă a apărut la TV sau dacă nu a apărut la TV. TV-ul era ceva rar şi în general prost. Când îi dădeam drumul făcea dungi-dungi şi atunci ne rugam să nu se strice. Dar, din când în când se strica şi atunci chemam reparatorul de TV-uri cu dungi şi reparatorul de TV-uri cu dungi spunea că nu poate să vină imediat, că are multe, foarte multe televizoare cu dungi de reparat. Într-un final venea, vreo săptămâna după şi deschidea televizorul şi atunci ieşea tot praful din televizor şi deodată apăreau diodele alea ciudate şi mirosea a ars şi a cald şi eu priveam curioasă ce şi cum şi-mi doream să devin ca el, reparatoare de televizoare cu dungi şi din când în când în când se mai strică şi radio-ul şi atunci îi trăgeam o palmă şi uneori mergea cu palma, adică începea printr-o minune să funcţioneze şi atunci îmi spuneam că sunt făcută pentru meseria aia, reparatoare scria pe mine şi lăsam naibii caii verzi pe pereţii şi mai verzi şi-mi revizuiam atitudinea şi vroiam să dau la Electronică, şi chiar am dat.

Continuă să citești Fabrica de stofe

Epoci …

@ Warren Wong

Luciul din ochii tăi …
După el mă ghidez în funcţie de nuanţe
Nuanţele incerte le şterg cu cârpa
Până devin certe
Şi-mi indică direcţia zilei
Şi eu mă iau după ea
Şi mă ţin bine de tot
Urmele sunt clar apăsate
Curate, urmele
Mă duc până la capăt
Şi apoi mai cer
Mai dau o cârpă
Şi o iau de la capăt

Continuă să citești Epoci …

Butonul

Era un lighean verde, putin scorojit in jurul manerelor metalice. Era un lighean bun in general la de toate : varza murata, peste crud inca cu solzi, carnati proaspat trasi in mat, branza de oaie primita la schimb. Mare parte din timp si-o petrecea ascuns in spatele cratitelor albastre „de fiert zacusca” intr-un dulap micut cioplit la suparare de nenea Shoni, in stanga chiuvetei albe de fonta din coltul bucatariei.

Continuă să citești Butonul

Peste !

Mie chiar imi place pestele. Dat prin faina, fript pe toate partile si apoi mancat cu mamaliga si mujdei. Un adevarat regal. Pe aici au un stil foarte fad de a manca pestele, il fierb „la aburi” si apoi il acopera cu sos care-i mai scoate putin fata. Sa zicem ca-i normal in tara „gusturilor rafinate”. Uneori mult prea rafinate pentru gusturile mele.

Continuă să citești Peste !