E atât de bine și de liber să-mi aparțin numai mie

Detest sentimentul acela că n-am înțeles nimic. Senzația aceea că m-am ascultat doar pe mine, că m-am auzit doar pe mine, că am privit imaginile acelea inexistente create doar de mine, că am ignorant totul cu bună știință, dintr-o nevoie de apartenență la ceva și umplere cu ceva, că am ignorat cu bună știință imaginea reală, sunetele și vocea sau tocmai absența vocii, absența literelor, sentimental acela de refuz și starea de apartenență la refuz.

Continuă să citești E atât de bine și de liber să-mi aparțin numai mie

Reclame

Frana

Aerul era incarcat cu oameni grabiti, inca adormiti, somnoland nonsalanti, incolaciti in jurul barelor lucioase si tocite de atata incolacire. Miroasea a picuri de transpiratie evaporati si apoi improspatati cu ultima „fragance à la mode”, un mov  languros intepa cu sila simturi inca adormite, lumea intra impinsa de la spate si ramanea pentru ceva timp. Locurile erau din ce in ce mai rare, ascunse intre genunchi cu capete rasfirate pe sub banchete prafuite.

Continuă să citești Frana