Vacanta la Straja – povestea siretului

Siretul se taraie obosit in urma talpii groase, fusese odata legat-nod dar timpul trece, apa curge, pietrele se sar cand nu se aluneca, peisajele se schimba, cand o frunza verde razleata, cand vreo zece rosiatice, cand tot restul galbene-portocalii, genul acela de culoare imposibil de povestit „cum, tu povestesti imaginile?” „ma mai apuca, din cand in cand”.

Continuă să citești Vacanta la Straja – povestea siretului

Disparitii

Camelia era o fata finuta, inaltuta, aproape blonduta. Camelia avea o voce suava, vorbea  incet, pe tonuri inalte, zambea des si nu tinea niciodata cu tot dinadinsul sa-si dea cu pararea. Nici sa iasa in fata, nici sa fie prietena cu toata lumea, nici sa-si povesteasca cu lux de amanunte vacantele de vara la bunici.

Continuă să citești Disparitii