@ RhondaK Native Florida Folk Artist
Stau
Pe marginea ta
Și lumea e verde
Din perspectiva mea
Și lumea a albă
În viziunea ta
Cineva a luat
O foarfecă
Și-a creat cărarea
Fix pe la mijlocul nostru
Un pic prin stânga mea
Un pic prin dreapta ta
Iubea matemática
Foarfeca
De-a ieșit ceva
Atât de perpendicular
Pe culorile noastre
Când s-a terminat foarfeca
Cărarea a continuat marginea
Și noi ne-am terminat pe rând
Culorile.
@Mark Kamalov
Hai să ne întâlnim
Şi să ne aducem aminte toamna
Cădeam şi noi printre frunze şi pietre
Odată cu ea, galbeni-portocalii
Între două pietre vorbeam tăceri
Şi-ntre două tăceri buzele mimau nimicuri.
Nimicurile acelea nesemnificative
Acopereau lumea cu pietre aproape cubice
Umplând goluri cu semnificaţii ascunse
De când lumea …
Între două lumi
Noi deveneam tăcuţi una cu toamna
Apoi dispăream încet
Una cu frunzele.
Aştept să coboare toţi, până la ultimul, mulţi, foarte mulţi alţii trec pe lângă mine ca pe lângă un abur, le adresez câteva vorbe de duh în gând, mă declar – tot în gând – omul cel mai politicos de pe Pământ, omul cel mai civilizat, cel mai bine crescut, satisfăcută intru, mă agăţ de o bară evitând căderea – se pornise între timp trenul – ochesc un loc (încă) neocupat, mă avânt înspre, mă aşez cuminte cu genunchii strânşi frumos, un paralelism involutar de o estetică vizuală nemaiîntalnită, apuc de sacul negru şi-l aşez şi pe el la fel de estetic, la fel de involuntar, închid ochii şi încerc să număr staţiile, nu ajung nici măcar la prima, simt o prezenţă, deschid ochii şi disting o gentuţă roşie cu un slogan alb , citesc „Coca Cola” pe un fond rosu, ridic puţin ochii şi dau de nişte bucle negre, unsuroase, o cărare pe mijloc şi o mică mustaţă.
Citește în continuare „Cărare pe mijloc şi genunchi paraleli”
Iau o foarfeca
De cizelat sprancene
O ascut bine de tot
Si apoi tac profund
Ascultand zumzetul firelor
In asteptarea calaului.
« Norocul si-l face omul cu mana sa » imi tot spunea bunica incercand sa-mi dea o noua perspectiva tristetiilor cotidiene. O priveam dorind sa o pot crede pe cuvant dar parca ceva in spatele privirii fortat aprobatoare imi spunea ca lucrurile nu pot fi chiar atat simple si la indemna oricui.
Abisuri 