Cad lucruri buluc, unele peste altele. La colț dau năvală impresiile, știrile își sar rândul și izbucnesc toate deodată, negru „en dégradée”.
Reușesc să șoptesc între două nuanțe: „Vacanta s-a terminat, potopul e din nou disponibil”.
Aud întrebarea: „se dau bilete?”
Răspund placid : „totul e la liber, nuanțe la alegere, cu limite impuse”.
Coada dispare.
Orele se aliniază lent, decalajele tind spre zero, întunericul lasă loc beznei și plouă, plouă, plouă…
Deschid fereastra în noapte. Respir ploaia, deschid frigiderul respir golul, deshid cu greu borcanul, jumătatea de castravete e moale, înghit repede. Acru-amar … Apăs pe butonul roșu. Apăs pe butonul de la mijloc. Apăs pe butonul de jos.
Se aprind toate, pe rând.
Imagine. Sunet. Senzații. Nu aleg nimic, trec peste, mestec lent. Închid fereastră, închid borcanul, închid frigiderul, apăs pe toate butoanele.
Și plouă și lucrurile cad …
Abisuri 