Se crapa de ziua si era un zgomot ingrozitor. „Dar’ar dracu’n capu’ lui de copchil ametit, iar a pus ceasul sa sune cu trei ceasuri inaintea vremurilor!”
Cineva batea de zor covoare, pe ferestra larg deschisa intra un aer plin. Ploaia se oprise de ceva vreme dar stropii nu. Aerul plin mirosea a boabe de cafea.