Cum devii bubă

La început pică din cer și te întrebi oare unde a fost să nu fie până acum ? Adică cum a putut să fie să nu fie ? Adică mai bine lasă și trăiește clipa. Și o trăiești la maximum. O simți până nu te mai simți. O mănânci cu lingurița. Frișcă aia la care cică n-ai voie. Frișca aia care cică îngrașă și provoacă colesterol. Chestia aia fină și delicată care uitaseși  că există. De care uitaseși  că se poate. Adică ignoraseși că există.

Continuă să citești Cum devii bubă

Reclame

Poveşti de adormit copii

Era un pitic mic şi relativ gras – cine să aibă răbdarea să-i compare circumferinţele? – era un pitic mic şi relativ gras ascuns bine într-un câmp de lucernă verde. Era un cer violet străbătut de o luna nebună şi o multime de stele. Pomul îi ieşise în cale din pură întâmplare, nu calculase nimic, nu sperase nimic, nici măcar nu căutase nimic, calea se căutase singură, hai-hui prin câmpul de lucernă, pomul privea piticul şi piticul visa la lună.

Continuă să citești Poveşti de adormit copii

Scara

In copilarie o apuca in general dupa orele zece, mai intai niste furnicaturi prin degete, la mana dreapta, mai apoi un fel de stare de fuga. Cand simtea ca o apuca, ridica brusc doua degete si cerea o mica pauza, ceilalti dadeau usor din cap „ia-ti pauza si du-te”, ea le multumea zambind cautandu-si apoi discret locul, uneori il cauta mult si bine si, negasindu-l, lasa totul balta, asteptand sa treaca „or mai fi zile, gaurile-s mici in vremurile astea si intunericul ascunde multe”, alteori il gasea la fix, paralel cu dunga alba, intre doua damburi, dupa gard, prin fata portii.

Continuă să citești Scara

Domnu’ Bob

Domnul Bob se pregăteşte de pensionare. Nu, nu e încă pentru mâine dar cinci ani trec repede mai ales la vârstă lui. Domnu’ Bob face lucrurile în ritmul în care li se cuvinte, fiecare lucru cu ritmul sau. În plus, domnului Bob îi place să claseze lucrurile în funcţie de rang, greutate şi viteza de execuţie. În momentul de faţă domnu’ Bob planifică transportul. Asta e un lucru cu adevărat important căci mai mult de jumătate din viaţa domnului Bob se găseşte împrăştiată la o mare şi câteva ţări depărtare de punctul de aterizare.

Continuă să citești Domnu’ Bob

Rostogolire

Iarba proaspata mi se prelinge pe fata, rostogoale , rostogoale.  Panta e lina , verdele crud. Nu mi-a placut niciodata sa inchid ochii si sa ma las furata de destin. De data asta insa m-am hotarat sa -mi incerc necunoscutul cu degetul. Imi iau avant si ma lansez. Intre 2 clipiri , una verde , alta bleu- stralucitoare, lansez un zambet timid intai ierbii si mai apoi cerului. Papadii, inca galbene, sunt luate pe sus si rupte de pamantul inca umed al diminetii de dupa ploaie. Realizez ca , in sfarsit, traiesc clipa, momentul prezent.

Continuă să citești Rostogolire