Nu aveai decât două perechi pe vremea aceea, una albă cu nişte dungi de un portocaliu ciudat şi cealaltă de-un degradée ciudat. Tot portocaliu.
Spălai la mâna pe vremea aceea şi uscai afară, pe sârmă. De atâta ploaie ruginise de tot sârma.
(Subiectul este între linii …)
@ Bud Helisson
Era atât de profundă privirea aceea verde-măslină, atât de grăitor sensul dat de nuanţele ei imperfecte, atât de „altfel totul” decât tot restul încât chiloţii roz cu danteluţă albă trecuseră practic neobservaţi.
(Aceasta este o pură fictune, a se lua fix ca atare)
