Dus-întors

E atât de repede să pleci. Să te duci încet. Să numeri gările cu ani cu tot. Să înghiţi clipele cu polonicul şi distanţele cu lupa. E atât de puţin să simţi atât de tare.

E atât de departe să te întorci.

Anunțuri

Minciuni de tot felul

Există clipe mai mincinoase ca altele şi ecouri care le dau de gol. Există însă şi excepţii. Există clipe fără ecou, clipe care pur şi simplu trec de capul lor. Tu întorci capul, ele îşi văd de ale lor, tu le strigi pe nume, încercând să treci dincolo de aparenţa  doar trecerii, ele ignoră toate încercările, în continuare plate. Indiferente la tine. Indiferente la ochii tăi mari deschişi şi la degetele tale răsfirate. Nu există ieşire posibilă. Indiferente la eforturile tale de a sparge noaptea din priviri. Nu există excepţie la negru. Pur şi simplu trec, uneori te ating şi atunci tresări, ţi se face faţa zâmbet şi zâmbetul rictus. O minciună în plus, încă o atingere involuntară.

Nu există explicaţie posibilă pentru toate clipele, există doar efecte măsurabile în paşi şi frunze şi ani. Mulţi, mulţi ani.

Nimic

Nu exista un nimic mai profund ca nimicul nedorit, cel renegat, nimicul azvarlit cat colo, la fiecare pas, clipa, trecerea, nimicul atras ca un magnet de toate gandurile, nimicul rascolitor al ideilor in vrac, ne-transformate, pangarite doar de forta mult prea plapanda a actului de a dori cu orice pret ceva incompatibil la stare si context.

Continuă lectura „Nimic”

Vremea zidului

Azi s-au anunţat vremuri gri
Radio-ul spărgea încă
Dis de dimineaţă timpane
Iar timpanele se ascundeau în spatele clipelor
„Ciudată zi”
Şopteau clipele acoperind spargerea
Grîul curgea
Mai întâi stropi
Mai apoi lacrimi
Peste rânduri deja citite
Clipe părăginite oftau cât le ţinea vremea
Regrete plezneau la întâmplare
„Întâmplările astea par programate”
Şoptea grîul acoperind scurgerea
Clipele gri prevesteau clipe verz
„Îmi aduc aminte-o ploaie”
Şoptea o clipă gri
„Era atât de gri şi atât de repede
Încât părea zid
Iederă acoperea zidul
Creând impresii per global verzi”
„În definitiv
Totul e o chestiune de percepţie”
Se consolau regretele spărgându-se sfera
Sferele roteau amintirile
Până le simţeau ameţite bine
Şi apoi aşteptau
Următorul regret.
Următorul regret ofta cât îl ţineau sferele :
„Nici eu nu auzisem de Vasile Andru acum 2 săptămâni.
apoi a venit vacanţă şi nevoia de ceva “nu foarte light”,
căutarea printre zecile de cărţi – vechi de când lumea,
“dinaintea revoluţiei” ,
alegerea
“da, Turnul pare destul de profundă” ,
cititul, înţelegerea semnificaţiilor,
interpretarea, tumultul de senzaţii declanşate
“fix pe placul meu”
nu a fost o lectură uşoară,
era genul de lectură care dezlega cumva gândurile,
scoţând creierul din amorţire,
era o lectură plină de semnificaţii,
lucurile nu erau decât sugerate,
există acea timiditate a autorului
de a se lasă “gol în faţă lumii”
era o lectură fix pe placul meu .
Nu veselă, doar cinică, puţin amară…
Azi s-au anunţat vremuri gri
Cu mai puţine, din ce în ce mai puţine
Regrete.
Va veni ea
Şi vremea zidului
Odată şi odată.
Aceste rânduri sunt un fel de ruga : „re-editaţi-l !”

P.S. Eu chiar as fi curioasa ce s-a inteles din textul asta … Ma ajutati?