Nimic

Nu exista un nimic mai profund ca nimicul nedorit, cel renegat, nimicul azvarlit cat colo, la fiecare pas, clipa, trecerea, nimicul atras ca un magnet de toate gandurile, nimicul rascolitor al ideilor in vrac, ne-transformate, pangarite doar de forta mult prea plapanda a actului de a dori cu orice pret ceva incompatibil la stare si context.

Citește în continuare „Nimic”

Vremea zidului

Azi s-au anunţat vremuri gri
Radio-ul spărgea încă
Dis de dimineaţă timpane
Iar timpanele se ascundeau în spatele clipelor
„Ciudată zi”
Şopteau clipele acoperind spargerea
Grîul curgea
Mai întâi stropi
Mai apoi lacrimi
Peste rânduri deja citite
Clipe părăginite oftau cât le ţinea vremea
Regrete plezneau la întâmplare
„Întâmplările astea par programate”
Şoptea grîul acoperind scurgerea
Clipele gri prevesteau clipe verz
„Îmi aduc aminte-o ploaie”
Şoptea o clipă gri
„Era atât de gri şi atât de repede
Încât părea zid
Iederă acoperea zidul
Creând impresii per global verzi”
„În definitiv
Totul e o chestiune de percepţie”
Se consolau regretele spărgându-se sfera
Sferele roteau amintirile
Până le simţeau ameţite bine
Şi apoi aşteptau
Următorul regret.
Următorul regret ofta cât îl ţineau sferele :
„Nici eu nu auzisem de Vasile Andru acum 2 săptămâni.
apoi a venit vacanţă şi nevoia de ceva “nu foarte light”,
căutarea printre zecile de cărţi – vechi de când lumea,
“dinaintea revoluţiei” ,
alegerea
“da, Turnul pare destul de profundă” ,
cititul, înţelegerea semnificaţiilor,
interpretarea, tumultul de senzaţii declanşate
“fix pe placul meu”
nu a fost o lectură uşoară,
era genul de lectură care dezlega cumva gândurile,
scoţând creierul din amorţire,
era o lectură plină de semnificaţii,
lucurile nu erau decât sugerate,
există acea timiditate a autorului
de a se lasă “gol în faţă lumii”
era o lectură fix pe placul meu .
Nu veselă, doar cinică, puţin amară…
Azi s-au anunţat vremuri gri
Cu mai puţine, din ce în ce mai puţine
Regrete.
Va veni ea
Şi vremea zidului
Odată şi odată.
Aceste rânduri sunt un fel de ruga : „re-editaţi-l !”

P.S. Eu chiar as fi curioasa ce s-a inteles din textul asta … Ma ajutati?

Unsprazece

Ceasul pacane nu foarte discret undeva nu foarte departe de unsprazece dimineata. Gerul racaite pe la usi, i-am deschis fereastra un pic pe la noua si jumatate dar m-a speriat rau si i-am trantit cu nesimtire geamul in fata. A ramas afara privind in gol si strangand si mai tare din dinti. Undeva trebuia sa existe si o urma de explicatie.

Citește în continuare „Unsprazece”

Oda rutinei

Zilele marsaluiesc in sir indian grupate in saptamani si anotimpuri, aliniate perfect intr-o simetrie batatoarela ochi. Cadente ritmate, apucaturi repetate aproape la nesfarsit, aceasi cale, aceleasi priviri parasite de substanta, aceleasi mirosuri acre, aceleasi culori lipsa la apel, aproape aceasi eu, zi dupa zi, aproape aceasi ceilalti.

Citește în continuare „Oda rutinei”