Cu mine cu tot

Henri Coandă – Bucureşti. Voi spune undeva că nu e cel mai mic aeroport. Că există altele mult mai mici. Acolo unde nu există difuzoare şi nici speakeri în difuzoare. În aeropoartele acelea, cu adevărat mici, e foarte cald şi miroase a oameni. Oameni de tot felul, cozi de tot felul, era la un moment dat să mă aşez la altă coadă, îmi spusese un coleg că era coada cu prioritate şi eu îi mulţumisem, mă săturasem de atâtea cozi lungi si grele. Când am ajuns în faţa zdrahanului negru m-am simţit de parcă greşisem coada. L-am privit pe limba mea încercând un zâmbet de complezenţă. N-am reuşit decât să gâdil un pic ridicolul şi mai tare. Continuă lectura

(Încă) ne merităm soarta

Cineva a făcut totul sul, apoi sulul l-a făcut ghem şi ghemul ni l-a aruncat „nouă” în ogradă. Peste mari şi ţări. Că noi nu suntem eroi, că noi nu suntem noi, că noi n-avem nici nume şi nici drept la nume. Eu am luat ghemul şi am încercat să trec dincolo de ghem. Cumva dincolo de fapta mototolită, dincolo de neputinţa ascunsă-sul dincolo de frustrarea făcută ghem. Eu am luat ghemul şi mi-am aparat dreptul la nume.

Continuă lectura

Critica

Mă săturasem de mine cea critică – criticasem o bucată pătrată de săpun, o lingură pe post de linguriţă, un şerveţel sistematic lipsă, criticasem până şi poziţia mult prea centrală – fix în faţă portului – şi numărul impar de etage, fix treisprezece, criticasem lipsa de precizie a oamenilor şi relativul distanţelor, criticasem numele dindărătul schelelor şi treapta un pic prea înaltă. Criticasem praful şi trotarele – Bucureştiul de pe timpul facultăţii şi chiar mai rău – , criticasem mândria oamenilor, incapacitatea de a acceptă nevoia de ajutor, criticasem o mulţime de lucruri mărunte, detalii ale unui întreg aproape complet, perfecţiunea completată de detalii.

Continuă lectura

La coadă

Stau ascunsă în spatele
Unui mare semn de întrebare
Mă doare cocoaşa şi totuşi
Zâmbesc în continuare
Oameni plouaţi trec grăbiţi
Direcţii aleatoare
Oameni gri-ud scot semne de exclamare
Obrazul roz bonbon tresare-n ritm de ploaie
Ochiul – lacrimă imprimă doar mirare
Tendinţe acaparatoare
Opresc oameni din drum la semafoare
Gri-udul indică o amplă nepăsare
“Aşteptaţi-va rândul la nemurire”
Indică roşul
“E coadă destul de mare”

Continuă lectura

Trei euro

Printre pasi, mirosul pietrelor spalate de nenumarate ori de ploi-fluvii, acum uscate doar de briza inceputului de zi, invaluie cartiere selecte cu exceptii cu tot. Undeva, o coada practic in formare, pentru moment doar ghem latit pe trotuarul lat, da semne de ambuscada.

Continuă lectura