@Neven Krcmarek
N-am starea necesară facerii
Am încercat mai întâi negrul
Şi n-a ieşit decât gri
Şi apoi albul şi verdele
Şi toate consoanele
Şi le-am lipit în fel şi chip
De-am umplut garduri
Şi gardurile s-au rupt
De atâtea goluri
Şi golurile de atâta gri
Au devenit deodată bălţi
Şi bălţile de atâta negru
Şi-au luat gândul
Şi odată cu gândul
Au dispărut şi cuvintele
Şi pauzele dintre cuvinte
Şi, între două pauze, au apărut semnele
Chestiile alea mici, premonitorii.
Exista unele povesti povestite de imagini.
Exista unele povesti povestite de cuvinte, prelungite de senzatiile din spatele cuvintelor.
Exista insa unele povesti care nu trebuiesc povestite nici prin imagini si nici prin cuvinte. Doar tacandu-le le garantam dreptul la eternitate.
Inconsistenta lumii a clatinat principii, doborandu-le pe unele, ingropandu-le pe altele de ce am mai persista in a nu-i accepta si partile bune ?
Hmm, pai sa vedeam : m-am amuzat teribil cu branza, era cenusiu si dadea sa ploua. Priveam distrata pe langa ecranul calculatorului asteptand sa-mi treca starea de lehamite, era inca devreme. La un moment dat au inceput sa se lege cuvinte dupa cuvinte, am deschis repede un email si le-am notat in ordinea in care cadeau, grabindu-ma sa nu pierd niciunul. La vreo zece minute dupa, constatam un rezultat de-a dreptul satisfacator. Imi trecuse si lehamitea si imi venea sa rad de una singura.
Abisuri 