Scrisesem undeva că cine dracu’ să rezoneze cu un tren şi cineva îmi răspunsese că poate chiar nu cu trenul. Şi cum citeam eu comentariul cu pricina din autobuzul verde care urmase după metroul rosu ce urmase după trenul gri care tocmai ce, am văzut pe geam un copil mic cu nişte cearcăne mari şi mi-am spus că aş putea scrie despre asta, despre cearcăne.
Continuă să citești Şi copiii au cearcăne
„Nu atinge decat cu privirea! Ce ti-am spus? Nu atinge decat cu privirea”. Aiurea-n ciuperci ! Pustiul – vreo 2 ani, maximum – alage la intamplare un sul colorat de impachetat cadouri, il aseaza pe dusumeaua lustruita si il calca in picioare. Odata, de doua ori pana il vede tipa din spatele meu de la coada, si ii re-fredoneaza, pe un acelasi ton autoritar :”Nu atinge decat cu privirea! Ce ti-am spus ? Nu atinge decat cu priverea!” Si cam atat.
