Hârtii cât o viaţă de om

Am strâns o groază de hărtii, foi albe de valoare perimată mi se scurg printre degete, le trec cu vederea starea şi le pun în teanc „nu se ştie niciodată„, ignor raţiunea, ignor probabilitatea, improbabiltatea, ignor coşul, îi remarc doar goliciunea, impudică aparenţă, continui să sortez timpuri, decenii, continui să enumăr foi albe scrise mărunt, chitanţe de toate felurile, facturi, număr viaţa în numărul de coli, au trecut mulţi ani de când mi s-au terminat degetele, aş fi luat cu împrumut altele dar nu mai sunt solvabilă, mi-am depăşit nivelul de coli albe, „două cutii pline sunt arhi-suficiente” privesc foile albe şi-mi amintesc dările, chemările, îmi amintesc cifrele, degetele numarând cifrele, speranţele, creditele la speranţe, costul creditelor la speranţe, mototolesc foile albe perimate şi ratez ţinta, coşul râde satisfăcut, caut o bere, găsesc o bere desfac o bere, torn o bere, privesc spuma, detest spumă, ignor spuma sorbind-o repede, amărăsc colile albe cu o privire galbenă, număr anii printre teancurile paralele, „o cutie, două cutii, o viaţă de om”.

Am strâns o groază de foi albe cât o viaţă de om şi acum nu ştiu ce să fac cu ele.

Reclame

A fost odata …

Si avea maica fata asta un ten de ziceai c-a trecut tractoru’ peste ea si alta nu. Santuri-santuri si din cand cocoase. Si-o culoare …cum sa-ti spui eu mai pe intelesu’ matale, o culoare asa nedefinita, din cand in cand rosu-mot, din cand in cand galben bat, in rest un fel de roz murdar cu pete de-un maro d’ala urat de tot. Chit ca era tare frumusica fatuca, ochi de-un caprui intens, gene lungi, privire sagalnica, zambet cu „vino-ncoace, par lung si lucios – „mi-l limpezesc cu apa de fantana, arunc un ou intreg si iar il limpezesc, si tot asa de trei ori pe saptamana” – nu „prindea” si pace. S-o fi vazut flacaii la cinci metri distanta si le cadea dumicatu’ din gura Doamne iarta-ma ca-i cu pacat sa risipesti mancarea, dar cum se apropiau nitel de fatuca noastra le pica fata cu tot cu dumicatu’ si picioarele se asezau sigure la spinare si dusi erau toti, nici „peste” n-apucai sa spui si nici urma de flacai nu mai gaseai.

Continuă să citești A fost odata …

Rutina

Ajung gafaind, salut zambind, nu-mi raspunde nimeni, continui sa zambesc, apas pe buton, astept, urc, salut, mi se raspunde, caut cheia, n-o gasesc, injur putin, doar putin, continui sa zambesc, ajung, cobor, salut, „o cafea?”, mi se raspunde, zambesc, caut cheia, o gasesc, intru, arunc geanta, scot servetelul, sterg ecranul, privesc.

Continuă să citești Rutina