Dulce

Daca ar fi sa ordonez frigurile le-as ordona in ordine descrescatoare. Astfel frigul cel mai frig s-ar regasi undeva pierdut pe la coada timpului, la originile existentei lui ca frig in stare pura, asa cum l-a lasat natura mama. Frig scurs printre pietre sfaramate de timp, aburit in spatele geamurilor prost inchise, frig invaluitor, ametitor, anestezic. Frig cu volum infinit, mult, mult sub zero.

Continuă să citești Dulce

Trecere

Nici nu mi-am dat seama ca aproape totul a trecut. Lasand in urma scrijelituri adanci sau doar abur fin zbuciumat de vantul bland de seara.

Nici nu mi-am dat seama cand viitorul s-a transformat in trecut buimacindu-mi reperele atat de ametitor incat aproape nemaistiut. Noroc cu memoria cand nu-mi joaca feste – feste, ma mai amageste din cand in cand cu ceva imagini furate de pe ici pe colo si lipite intr-o forma ciudata , un puzzle recompus complet aleatoriu dar atat de ingenios …

Continuă să citești Trecere