Fiecare cu otrava lui

Lehamitea apare şi dispare. Totul se întâmplă pentru că vrem neapărat să se întâmple. Stările vin când au ele chef să vină. ”Stările la cerere” sună fals. ”Stările la cerere” sunt false. Ţie ţi-e atât de groază de falsitatea stărilor la cerere, încât te învârţi într-un cerc, şi nu poţi să ieşi. Te enervează cărările bătătorite de alții. Te enervează, şi totuşi persişti să crezi că există ieşire din cerc. Din cercul celorlalţi. Că există posibilitate la non-stare. Şi atunci scrii, până vine. Non-starea. Non-zilele.

Continuă să citești Fiecare cu otrava lui

Tsunami

Era ca un fel de sobolan catarat pe un perete gri. In plus batea si vantul iar ploaia cadea finut de tot. Cand m-am apropiat un pic am inceput sa rad ca prostu’ : intre doua tufe de muscate palite de toamna si o hortenzie cu frunze terci, un hidrant in miniatura statea bine mersi fix acolo unde-i era locul. Am trecut incet pe langa gardul de sarma, privind lung hidrantul intre doua alte ganduri si deodata m-am trezit analizand situatia “una zici si alta este”.

Continuă să citești Tsunami

Puterea momentului – ieftin si bun

De dezamagita fusese si inca de atatea ori ca nu-i ajungeau zilele anului sa le enumere pe toate. De atata amar de numere devenise imuna „trec toate, scopul in sine e mai prejos decat momentul, sa ne revedem deci prioritatile oameni buni”.

Continuă să citești Puterea momentului – ieftin si bun