Dulce

Daca ar fi sa ordonez frigurile le-as ordona in ordine descrescatoare. Astfel frigul cel mai frig s-ar regasi undeva pierdut pe la coada timpului, la originile existentei lui ca frig in stare pura, asa cum l-a lasat natura mama. Frig scurs printre pietre sfaramate de timp, aburit in spatele geamurilor prost inchise, frig invaluitor, ametitor, anestezic. Frig cu volum infinit, mult, mult sub zero.

Citește în continuare „Dulce”