Îmi plac ideile şi mai ales intersecţiile create de idei. Există intersecţii şi intersecţii. Îmi plac intersecţiile cu valoare adăugată. Ciocnirile acelea subtile din care se nasc alte idei, micile idei cu perspective de transformare în orice moment. Am crescut undeva la intersecţia unor curente, nimic nu era stabilit cu precizie, erau vremuri în care curentele se numărau pe degete. Vremurile s-au schimbat, curentele s-au diversificat, înmulţindu-se. Îmi trăiesc într-un final vremea, vremea pentru care am fost crescută aşa, la intersecţia ideilor de tot felul. Îmi trăiesc în sfârşit vremea curentelor la alegere, îmi place să tatonez cu precizia ceasornicarului elveţian. Îmi aleg strada cu precizia ceasornicarului elveţian, îmi plac străzile cu apartenenţă la viitor. Privesc strada “per ansamblu”, îmi fac o părere, există aici multitudinea aceea căutată de curente şi idei, este o stradă cosmopolită-fix-pe-placul-incapacităţii-mele-de-a-accepta-standardele. Este o stradă ciudată, la prima vedere o stradă ca toate străzile. Şi totuşi … există un amestec ciudat de prezent, trecut şi viitor.
Etichetă: cunoastere
Tactica
Nu foarte demult si nici foarte departe, intr-un varf de penita, un om iesise din gaoace. Nu statea sa pice, uda la radacina, improsca impresii in stanga si in dreapta, sadea idei, provoca reactii, improsca cu cuvinte si uita sa-si ia restul.
Abisuri 