Era un lighean verde, putin scorojit in jurul manerelor metalice. Era un lighean bun in general la de toate : varza murata, peste crud inca cu solzi, carnati proaspat trasi in mat, branza de oaie primita la schimb. Mare parte din timp si-o petrecea ascuns in spatele cratitelor albastre „de fiert zacusca” intr-un dulap micut cioplit la suparare de nenea Shoni, in stanga chiuvetei albe de fonta din coltul bucatariei.