Etichetă: daisy

Stăteam într-o iarbă şi deasă
Şi mai ales verde
Genul acela de verde
Care îţi ia ochii
Cu gene cu tot
Stăteam lângă un fir de iarbă
Ce-mi luase déjà şi genele
Şi sprâncenele odată cu genele
Stăteam şi ascultam firul
Cum creşte.
Avea o creştere
Într-un fel lineară
Şi-n altfel
Circulară.
Undeva nu foarte departe
De tot
Portocaliul motanului
Miorlăia pisiceste
Iar albul jegos al căţelului
Lătra voiniceşte
Le era atât de foame
Şi atât de intens
Încât erau gata
Să ignore verdele
Cu iarbă cu tot.
Îi priveam printre firele
În creştere
Şi le admiram ignoranţa
Propriului “Eu” şi-mi spuneam
“Evoluţia cere sacrificii
Negarea eu-ului e unul dintre ele”
Undeva printre două fire
Încă verzi
Cineva adaugă din propria experienţă
“Întotdeauna o pornesc pe calea cea bună… Numai că, pe parcurs, reuşesc cumva să mă-mpiedic“
Priveam apoi şi motanul
Şi câinele cerşind eu-uri după eu-uri
Şi-mi părea atât de rău
Toate eu-urile fuseseră roase de iarbă
Cu verde cu tot
Şi spuneam “Intenţia contează !”
Nici motanul şi mai ales nici câinele
Nu mă credeau pe cuvânt
“Cuvântul e fudulie” îmi spunea bunicul
Odată, demult
Şi cineva era complet de acord
Şi cu motanul
Şi cu câinele
Şi mai ales cu bunicul
“Se mai spune şi că “drumul spre iad e pavat cu intenţii bune ““
Stăteam într-o iarbă şi deasă
Şi mai ales verde
Şi trăgeam linie după linie
Mai întâi câteva puncte
Mai apoi o sumedenie de linii şi puncte
“Intenţia ca intenţia, să nu greşim direcţia “