Ţi-au intrat sunetele la apă. Ţi s-au înecat cuvintele la mal. La baza dealului ţi s-au poticnit frazele. Ţi-au orbit vorbele şi ţi-au amuţit ochii. Ai încercat marea, ai încercat râul, ai încercat lacul. Cu degetul. Cu mintea. Cu încăpăţânare. Ţi s-au dat peste degete cu argumente valabie.
deal
Coşmarul
Se făcea că (virgulă) cădeau beţe de chibrit peste un deal foarte înclinat. Eu încercam să urc panta cu spatele la ea, ea nu şi pace, „să începi cu baza” îmi spunea, eu priveam negru baza, baza mă fugărea, eu simţeam panta în coastă, incercam să-mi strig prietenele, una câte una, nu, nu în ordine alfabetică, ci complet aleator începeam cu prietena „A” şi terminam cu prietena „I”, prietenele cărau o sacoşă plină, era piaţă ieftină seara, prietenele urcau panta cu faţa spre ea, eu le rugam să o urce mai repede, eu eram aproape de vârf, ele mă priveau încet, cu zâmbetul pe buze „dar unde te grăbeşti asa?” mă intrebau prietenele şi eu le arătăm cu degetul spre bază, sacoşa era plină ochi şi prietenele nu mai aveau ochi pentru bază, eu dădeam din mâini, disperarea mi se citea printre degete, eu ţipam , eu mă pierdeam cu sunet cu tot, prietenele îşi priveau degetele roşii, prietenele mă priveau ciudat, erau două prietene bune, ne cunoscusem pe vremea facultăţii, una dormea fix deasupra mea, cealaltă la fel, cu un etaj mau sus.
Autobuzul numarul patru
Autobuzul numărul patru. Doi lei călătoria, nu ştiu exact unde, nu ştiu exact cât, exprim nedumerirea nu tocmai în public.Publicul are urechi mari, clăpăuge, părerea interoghează publicul stârnind interesul. Două babe în floarea vârstei îşi exprimă părerea – nedumerirea îşi pierde ceaţa, se ridică aburul.
Încet-încet.
Pitici pe creier
Si calcau piticii astia cand era viata mai plata si visele mai randuite, li se nazarea deodata de-un ritm dracesc si apasat si-si dadeau cu totii drumul la vale. „Vezi sa nu intri in gard” se auzeau mai multe voci de pe margine.
Fata morgana
In ultimul timp
Cereri imbacsite de situatie
Pocnesc pe la crapaturi fine
Dar umede.
Dealul
Inginerul calca fara sa masoare. Piatra era cubica, de-o culoare gri-banal si o consistenta solida. O dovedeau colturile, cu varf si indesat, doar putin slefuite pe la margine ce facusera pe rand fata vremurilor. Undeva, pe la mijloc, o cocoasa. Nu se vedea din prima, curba ii masca existenta ascunzand-o bine in varful pantei. Soferii ii stiau hic-ul si il anticipau intr-un avant in tromba undeva putin inainte de baza.
Primavara aderenta
Dimineata ploua cu picaturi dese si ude, astfaltul se balacea in balti uitate de iarna si eu inaintam doar in virtutea inertiei spunandu-mi ca unii-s parca facuti sa treaca direct prin mijlocul baltilor la indemnul altora, parca facuti sa le evite cu orice mijloc gasit la indemana.
Vremuri verzi
Pentru ca azi tacerea e de aur … sa fie „Miercurea fara cuvinte”
Rostogolire
Iarba proaspata mi se prelinge pe fata, rostogoale , rostogoale. Panta e lina , verdele crud. Nu mi-a placut niciodata sa inchid ochii si sa ma las furata de destin. De data asta insa m-am hotarat sa -mi incerc necunoscutul cu degetul. Imi iau avant si ma lansez. Intre 2 clipiri , una verde , alta bleu- stralucitoare, lansez un zambet timid intai ierbii si mai apoi cerului. Papadii, inca galbene, sunt luate pe sus si rupte de pamantul inca umed al diminetii de dupa ploaie. Realizez ca , in sfarsit, traiesc clipa, momentul prezent.
