Ţi-au intrat sunetele la apă. Ţi s-au înecat cuvintele la mal. La baza dealului ţi s-au poticnit frazele. Ţi-au orbit vorbele şi ţi-au amuţit ochii. Ai încercat marea, ai încercat râul, ai încercat lacul. Cu degetul. Cu mintea. Cu încăpăţânare. Ţi s-au dat peste degete cu argumente valabie.
Continuă să citești Să rămâi fluture?
Se făcea că (virgulă) cădeau beţe de chibrit peste un deal foarte înclinat. Eu încercam să urc panta cu spatele la ea, ea nu şi pace, „să începi cu baza” îmi spunea, eu priveam negru baza, baza mă fugărea, eu simţeam panta în coastă, incercam să-mi strig prietenele, una câte una, nu, nu în ordine alfabetică, ci complet aleator începeam cu prietena „A” şi terminam cu prietena „I”, prietenele cărau o sacoşă plină, era piaţă ieftină seara, prietenele urcau panta cu faţa spre ea, eu le rugam să o urce mai repede, eu eram aproape de vârf, ele mă priveau încet, cu zâmbetul pe buze „dar unde te grăbeşti asa?” mă intrebau prietenele şi eu le arătăm cu degetul spre bază, sacoşa era plină ochi şi prietenele nu mai aveau ochi pentru bază, eu dădeam din mâini, disperarea mi se citea printre degete, eu ţipam , eu mă pierdeam cu sunet cu tot, prietenele îşi priveau degetele roşii, prietenele mă priveau ciudat, erau două prietene bune, ne cunoscusem pe vremea facultăţii, una dormea fix deasupra mea, cealaltă la fel, cu un etaj mau sus.
Autobuzul numărul patru. Doi lei călătoria, nu ştiu exact unde, nu ştiu exact cât, exprim nedumerirea nu tocmai în public.Publicul are urechi mari, clăpăuge, părerea interoghează publicul stârnind interesul. Două babe în floarea vârstei îşi exprimă părerea – nedumerirea îşi pierde ceaţa, se ridică aburul.
Încet-încet.
Si calcau piticii astia cand era viata mai plata si visele mai randuite, li se nazarea deodata de-un ritm dracesc si apasat si-si dadeau cu totii drumul la vale. „Vezi sa nu intri in gard” se auzeau mai multe voci de pe margine.
In ultimul timp
Cereri imbacsite de situatie
Pocnesc pe la crapaturi fine
Dar umede.
Inginerul calca fara sa masoare. Piatra era cubica, de-o culoare gri-banal si o consistenta solida. O dovedeau colturile, cu varf si indesat, doar putin slefuite pe la margine ce facusera pe rand fata vremurilor. Undeva, pe la mijloc, o cocoasa. Nu se vedea din prima, curba ii masca existenta ascunzand-o bine in varful pantei. Soferii ii stiau hic-ul si il anticipau intr-un avant in tromba undeva putin inainte de baza.
Dimineata ploua cu picaturi dese si ude, astfaltul se balacea in balti uitate de iarna si eu inaintam doar in virtutea inertiei spunandu-mi ca unii-s parca facuti sa treaca direct prin mijlocul baltilor la indemnul altora, parca facuti sa le evite cu orice mijloc gasit la indemana.
