Baltă agăţată-n cui

@ Kate Tandy

Din când în când,
Îmi scriu degetele de capul lor
Am o mare problemă
Cu degetele, uneori
Îmi scapă de sub control
Şi se pierd, îşi iau lumea în cap
Şi duse sunt
Adică aşa vor ele să creadă
Că se pierd, cu mine cu tot
Când de fapt ele, degetele
Îşi urmează instinctul acela
De degete
Cu unghii cu tot
E atât de greu să devii unghie
Unghia înţeapă cuvintele
Şi cuvintele răstălmăcesc silabele
Şi, fără să vrei devii poezie
Şi, fără să vrei, emani vers
Şi atunci, când emani tu mai tare şi mai tare
Degetele, obosite de atâta lume-n cap
Se cară toate la culcare,
Si  atunci îţi spui
Că, fără degete şi tot fără să vrei
Te-ai trezit baltă agăţată-n cui.

Reclame

Durerea degetului mare

@  Andrei Lazarev

Îmi calc degetele pe rând cu fiecare talpă şi apoi mă plâng că mă doare şi calc din nou pentru că aşa sunt eu, îmi place să mă calc, să mă tăvălesc în noroi şi apoi să mă arăt lumii aşa, tăvălită şi apoi să mă plâng că mă vede lumea aşa cum nu ar fi trebuit să mă vadă.

Continuă să citești Durerea degetului mare

În plus

S-au petrecut multe şi parcă m-am petrecut şi eu odata cu ele. Între două studii şi trei texte „din acelea, cu coadă pe post de cap şi puncte, multe puncte în loc de virgula” m-am trezit într-o bună dimineaţă obosită de atâtea cuvinte în van, năpădită de repetări, încercări, iar repetări, m-am trezit într-o bună dimineaţă mâhnită de non-semnificaţia cuvintelor şi de lipsa dicţionarelor la îndemână publicului larg. M-am trezit mâhnită şi arătată cu degetul „până şi mâhnirea ta are iz de metaforă” păreau să-mi şoptească degetele – erau multe degete îndreptate împotriva cuvintelor, atât de multe încât am început să cred cu adevărat că mi s-au îmbolnăvit cuvintele – şi atunci, în acea bună dimineaţă, am intrat într-un fel de contradicţie cu mine, eu contra scopului, eu contra mijloacelor. Mi-am lăsat o pauză lungă între cuvinte şi mi-am văzut utopic de viaţă, între două studii şi multe, multe degete îndreptate într-o aceaşi direcţie, m-am simţit în plus.