Încă mă mai mănâncă degetele uneori

Ieri am luat din nou taxiul. Era un taxi galben-vechi. Șoferul avea o prietenă despre care povestea în traficul dens. Prietena șoferului nu avea nume în cuvintele șoferului. Cuvintele cădeau ca bolovanii peste șinele de tramvai și tramvaiul murise într-o joi. Cineva îi desființase trecerile și nimeni nu mai știa de ce. Nici măcar șoferul de taxi nu avea o idee clară asupra dispariției. Dispariția tramvaiului declanșase mai întâi o mirare, urmată de o întrebare și, într-un final, de o uitare. Punct și două șine paralele părăsite pe un mijloc de șosea.

Continuă lectura „Încă mă mai mănâncă degetele uneori”

Anunțuri

Pe tavan

Şi te agăţai de tavan, te ţineai strâns cu toate degetele strânse tare, tare de tot până se înroşeau toate degetele şi cădeau unul câte unul şi se făceau cioburi şi mă puneai pe mine să strâng toate cioburile şi eu scoteam o mătură fină şi te gâdilam tare, cât puteam eu de tare şi tu spuneai că aşa face doar mustaţa şi-ţi strângeai cioburile şi le lipeai la loc şi eu luam mătura şi apoi luam făraşul şi apoi dispăream puin , foarte puţin, cât să-ţi lipeşti toate cioburile la loc până să devină din nou degete şi apoi mă întrebai unde sunt şi eu îţi spuneam unde şi nu ştiu dacă mă credeai pe cuvânt dar dădeai impresia că şi apoi mă întrebai în ce culoare şi eu îţi spuneam „în verde” şi mă miram că mă tot întrebi, doar ştiai foarte bine ce culoare şi apoi mă puneai pe mine să întreb şi eu nu ştiam întrebările pe de rost şi aunci le inventam, una câte una, una peste alta, una după alta până nu mai rămâneam decât eu, departe şi tu mă imaginai şi mă întrebai dacă sunt şi eu îţi spuneam că sunt, că aş putea fi şi atunci te agăţai din nou de tavan şi strângeai cât puteai tu să strângi de tare şi-mi spuneai că n-ai cum să dormi, cum dracu’ să dormi acolo, agăţat de tavan cu degetele făcute cioburi şi cioburile făcute degete şi eu te credeam pe jumătate, erai prea sus şi prea departe ca să fie adevărat.

„Te” atât de tare

„Te” atât de tare
Încât mă doare
Mă doare timpul care nu vrea să treacă
Şi încăpăţânarea secundelor de nu a intra la apă
Mă dor buricele degetelor pe tastatură
Şi literele mari mă dor la încheietură
Şi deodată …
Toate cuvintele îmi tac în bătătură

Continuă lectura „„Te” atât de tare”

E vina degetelor !

V-am citit
Până n-am mai putut
Vieţile
Zilele
Somnul
Tăcerile
V-am răsfoit
Unul câte unul
Până v-aţi terminat
Şi atunci am luat-o de la capăt
“Unul , altul”
Până v-aţi mai terminat odată
Şi atunci mi-am numărat pauzele
Una câte una
Nu-mi ieşeau la numărătoarele
Pauzele

Continuă lectura „E vina degetelor !”

Flagrant delict

Intre doua franturi de vis apa imi umplea spiritul. Fara sa vreau, intre doi picuri umpleam instinctive pauzele. De fapt aproape dormeam. In jurul meu picuri cadeau puhoi. Din cand in cand ma intorceam de pe fata pe dos, intr-o indeferenta crasa. In jur picurii isi continuau caderea cu aceleasi pauze rare. La un moment dat o pauza prea scurta m-a scuturat din cap pana-n picioare «trezeste-te, esti uda leoarca». La inceput am dat doar din maini, crawl. Apoi mi-am arcuit calcaiele si am impins cu putere. Marginea patului s-a cutremurat si deodata cineva s-a apucat sa bata cu forta in perete.

Continuă lectura „Flagrant delict”