I-am remarcat mai intai de toate pantofii, pantofii de papusa, „ratoi” ar zice unii, „pantofi doar confortabili” ar putea fara nici urma de eroare afirma altii. Apoi i-am simtit privirea, genul acela de privire de artist – da, imi place sa cred ca se pot categorisi pana si privirile – un pic nauca, un pic pe langa toate cele lumesti, planata, perfect dezinteresata de decor, privirea aceea cumva paralela cu toti si cu toate, cumva putin pe langa realitate, fix la limita intre betie si trezirea din betie.
Etichetă: destin
„Singuratatea calului troian”
« Norocul si-l face omul cu mana sa » imi tot spunea bunica incercand sa-mi dea o noua perspectiva tristetiilor cotidiene. O priveam dorind sa o pot crede pe cuvant dar parca ceva in spatele privirii fortat aprobatoare imi spunea ca lucrurile nu pot fi chiar atat simple si la indemna oricui.
Abisuri 