Un detaliu nesemnificativ

Era un complement, un adaos neglijabil şi neglijat, era un pic mai mult că alţii dar nu „suficient de”, nu până la limita standardelor, exista în umbră altora, nu spunea decât foarte rar ceva şi atunci neîntrebat, neascultat, era ignorat, trecut cu vederea, lăsat în umbra lui din umbra celorlalţi, era un substitut, „omul în cazul în care”, era viciul provocat umbrei şi dependenţa dată de lipsa ei, era un mic şi nesemnificativ „eu”, era şi punctul şi virgula, era cireaşa , era uneori reperul alteori ţelul.

Continuă să citești Un detaliu nesemnificativ

Reclame

Monolog

Rotunjeste cuvintele acolo unde se simte cel mai bine, la capatul lor, lungindu-si importanta prin prisma noilor forme. Alungite.

Cuvintele-i curg, multe, lunguiete, pauze lipsa, pareri doar proprii, monolog impus, ridic doua degete, cer voie discret, dau de inteles discret, tusesc soptit, ma consolez cu ideile proprii, imi incalzesc ideile proprii, imi antrenez pe margine ideile proprii, imi tin in forma ideile proprii.

Continuă să citești Monolog