Trăiesc într-o lume în spirală. Când mă plictisesc spăl pereţi odată mov cu replici în diagonală. Există găleţi odată pline şi culori pe terminate şi atunci schimb culoarea. Sau poate peretele. Unde nu-i dat să fie nu va fi. În nici un caz mov.
De-a piatra
Tu spuneai “pro” iar ea striga “contra!”
Şi dădea exemplu piatra
Tu continuai “pro”
Te lovea piatra
Te lovea exemplul
Te lovea “ea”
Tu continuai “pro”
Până la altă probă, contrarie
Până la capăt.
Spirala
Cineva spunea undeva ca „toata lumea clefaie like-uri si toata lumea inghite pe nemestecate share-uri „ si eu ma gandeam ca fix diagonala asta ma tulbura cel mai tare. Lumea s-a transformat dintr-o diagonala mica de viteza mare intr-o diagonala mare, cat mai multa si cat mai repede. Problema cu „like” -urile este ca subtiaza. Rau. Si cand devine subtire, subtire de tot, dispare orice urma de veritabil continut. Si cand devine subtire, subtire de tot, celebritatea omoara cu zile cu tot. Mirare? Nu, constatare, traim intr-o ambianta superficiala, de ce am muri altfel?
