O toamnă pe gustul frunzelor

Îmi caut starea „aceea” cu lumânarea, calc peste toamnă cu egoismul dimineţii aburite, ignor frunzele, igor moartea tăcută a frunzelor, mă lipesc de culoarea frunzelor şi alunec visând. Miroase a fum, miroase a sâmbătă cu faţa la cearceaf, cer două pachete de paracetamol, continui să caut. Caut ochii oamenilor, oamenii nu mai au ochi, oamenii sunt pierduţi în ceaţa deasă, caut zâmbetele oamenilor, nu gasesc decât rictusuri, zâmbete bete, caut sentimente, privesc galbenul, privesc portocaliul, există un oarecare sentiment de toamnă, există un oarecare sentiment de sâmbătă, stau să cad între un trotuar prea înalt şi o frunză prea stoarsă, nu cad, mă bucur, zâmbesc idiot şi continui să caut, nu găsesc decât o toamnă pe gustul frunzelor. Moartă.

Dimineata devreme – as vrea eu …

Dintr-un motiv numai de el stiut, picurul se scurgea extrem de lent. Pana la mijloc ii disparea si ultima dara, culoarea devenea parte din ansamblu si gustul …Ei bine, gustul ramanea pironit undeva intre gri-ul metalizat al inoxului si musamaua cu flori de camp, fix pe varful limbii intinse la maximum intre doua inghitituri voluptoase. Scurgerea lasa culoarea undeva in bataia soarelui matinal, plina de vitamine si planuri diverse. Privind-o cumva de sus  dimineata se lingea pe bot “treaba-i asta mai fratilor, mereu mereu unii da si altii nu?”

Continuă lectura

Lantul slabiciunilor

Nu exista doar puncte caci orice punct ascunde o vírgula si orice vírgula sprijina tot restul inclusiv tendintele, iar tendintele se citesc pana si de miopi pentru ca miopii simt cu ochii aproape inchisi si pentru ca intunericul e doar o stare de spirit iar starile de spirit isi contureaza limitele dimineata devreme si imediat dupa, isi vad de treaba precum au stabilit de comun acord.

F5

Unele zile isi anunta culoarea dis de dimineata.

Dis de dimineata lumea trece in linie dreapta, cu ochii inchisi, cu totul inchisa in ganduri somnolente, intersectiile-s periculoase, opririle sunt dese, de ultim moment, bombanelile sunt bombanite, privirile sunt  negre, gandurile si mai negre, pasii exista dar prea inceti, pasii exista dar prea pe mijloc.

Continuă lectura

Rasul

Avea un ras imposibil de trecut cu vederea, cand o apuca, ceilalti taceau, obligati sa o asculte. Ascultand-o, ii incerca mai intai un zambet timid venit de cine stie unde pe care unii il ignorau iar altii il inghiteau in sec. Apoi toti isi vedeau mai departe de ale lor. Pana la urmatorul hohot. Si asa mai departe.

Continuă lectura