O toamnă pe gustul frunzelor

Îmi caut starea „aceea” cu lumânarea, calc peste toamnă cu egoismul dimineţii aburite, ignor frunzele, igor moartea tăcută a frunzelor, mă lipesc de culoarea frunzelor şi alunec visând. Miroase a fum, miroase a sâmbătă cu faţa la cearceaf, cer două pachete de paracetamol, continui să caut. Caut ochii oamenilor, oamenii nu mai au ochi, oamenii sunt pierduţi în ceaţa deasă, caut zâmbetele oamenilor, nu gasesc decât rictusuri, zâmbete bete, caut sentimente, privesc galbenul, privesc portocaliul, există un oarecare sentiment de toamnă, există un oarecare sentiment de sâmbătă, stau să cad între un trotuar prea înalt şi o frunză prea stoarsă, nu cad, mă bucur, zâmbesc idiot şi continui să caut, nu găsesc decât o toamnă pe gustul frunzelor. Moartă.

Anunțuri

Dimineata devreme – as vrea eu …

Dintr-un motiv numai de el stiut, picurul se scurgea extrem de lent. Pana la mijloc ii disparea si ultima dara, culoarea devenea parte din ansamblu si gustul …Ei bine, gustul ramanea pironit undeva intre gri-ul metalizat al inoxului si musamaua cu flori de camp, fix pe varful limbii intinse la maximum intre doua inghitituri voluptoase. Scurgerea lasa culoarea undeva in bataia soarelui matinal, plina de vitamine si planuri diverse. Privind-o cumva de sus  dimineata se lingea pe bot “treaba-i asta mai fratilor, mereu mereu unii da si altii nu?”

Continuă lectura „Dimineata devreme – as vrea eu …”