Carcalaci

Cel mai greu a fost dupa revolutie. Inainte ne descurcam ca toti ceilalti. La negru. Ajungeam sa platim ratele la casa si din rest ne cumparam carti. Dupa revolutie insa un salariu pentru doi nu ajungea nici pentru unu’. Noroc cu bursa si cu sosul de rosii bine amestecat cu o mana de spaghetti fara oua. Eram norocoasa, adoram spaghetele, eram in stare sa mananc zile in sir. Am fost norocoasa, mi-am vazut visul cu ochii. Subzistam cu spaghete, existam datorita lor, zile in sir, dimineata, la pranz si seara. Devenisem experta in sos de rosii, eram in stare sa-l creez din aproape piatra seaca cam cu aceleasi ingrediente, de fiecare data cu un altfel de gust final.

Citește în continuare „Carcalaci”