Etichetă: dragoste

Am răbufnit prea târziu

Bloger Abisuri4 comentarii

@ Priscilla Du Preez

Când am plecat, mi-au urat drum bun şi „toate cele”. I-am privit mirată, „formatată”. Bunica mă învăţase că oamenii nu pot fi înlocuiţi, că oamenii sunt unici, că ei, oamenii, lasă în urma lor un semn propriu, personal, imposibil de duplicat, de copiat de „lipit în locul altuia care tocmai ce s-a dus”. Bunica nu mă învăţase bine, dar eu îi luasem cuvintele drept literă de lege, aşa cum erau, spuse din suflet, le pusesem pe pâine şi apoi le gustasem în bucăţele mici, pe care le plimbam prin toată gura înainte să le înghit. Să le simt gustul, semnificaţia aceea ascunsă în spatele unor litere.

Citește în continuare „Am răbufnit prea târziu” →

Drumuri

Bloger Abisuri2 comentarii

Stropi mici si uzi se scurgeau pe geamurile aburite, complet imuni la zumzetul interior. Nu departe de mine, un grup inconjurat de trei bagaje imense sporovaia cand in franceza cand in chineza zguduindu-mi neinvitat lasitudinea matinala. Pe randul din fata, un barbat la vreo patruzeci de ani parea sensibil deranjat si de lumina tipatoare si de zgomotul ambiental si arunca din cand in cand priviri graitoare peste umarul drept.  Barba-i era nerasa de cateva zile si ochii mici i se pierdeau intre doua sprancene stufoase. Il priveam putin, ca  din intamplare si mi-l imaginam cautator de vise in spatele unui sir nesfarsit de nopti albe. Pe langa el priveam inca somnoroasa ansamblul parcurgand cu privirea personajele, unul cate unul si sfarsind de fiecare data departe de realitatea tangibila, atunci cand randurile dese, de data asta perfect iluminate de un neon proaspat schimbat, ma trageau de maneca, ademenindu-ma cu realitatile altora, probabil demult apuse.

Citește în continuare „Drumuri” →

Floarea varstei

Bloger Abisuri2 comentarii

Trebuie sa scrie mare ! Cat mai mare ! Pe foi albe. Cat mai albe. 

Trebuie sa inece de la buric in sus, sa intepe pe la spate sau pe oriunde altundeva, sa rumege in tacere, sa uite de tot rumegand in tacere, sa abureasca ochelarii de cal schimbandu-le pentru inceput rama, „restul vine automat, inceputul e mai greu”. 

Citește în continuare „Floarea varstei” →