La dospit

Stătea la dospit în dulap. Uneori tăcea pitit. Frustrat. Alteori, ameţit de atâta viaţă, întortocheat de atâtea lucruri nespuse, aştepta să se regăsească povestindu-se din spatele uşilor grele de nuc. Vorbea când nu i se cerea să vorbească. Grăia din rărunchi şi arunca cu pauze din când în când. Nu grăia ca să fie auzit, grăia că să se înţeleagă. Aruncatul cu cuvinte din spatele usiilor grele îl ajuta să digere spuse şi nespuse. Când nu grăia visa, când tăcea filozofa, când nici una nici alta parcă nu era.

Continuă să citești La dospit

As scrie

As scrie din dulap dar ma inspaimanata hainele.

Dau umbre ciudate pe pereti.

As scrie de sub pat dar scartaie amarnic .

Parchetul e de pe vremea bunicilor.

As scrie dinspre sud dar soarele ma bate la cap.

Toiul n-a trecut de tot.

As scrie de dupa colt dar coltu-i deja ocupat.

Altii au avut nevoi inaintea mea.

As scrie pe sub usa dar nu incap toata.

Taiata in bucati as fi incompleta.

As scrie dar n-am unde.

Abandonez.

Viata ca o fuga

Cand eram mai frageda, demult, undeva intr-o vreme undeva uitata de lume, mi se scotea pe ochi, pe nari si mai cine mai stie exact pe unde superficialitatea. Forma de calitate dispretuind linia prea lenta si prea ordonata a rutinei? Defect ros pana la os? Inocenta teribil de pura si induiosator de simpla in prostia ei ? Cert este ca imi intrase bine in cap – din cap pana in picioare – ca nu pot face nimic altfel decat totul pe fuga, ca si cum m-ar fi fugarit ogarii satului, infometati timp de ceve zile bune si apoi lasati in voia sortii.

Continuă să citești Viata ca o fuga

Sapunul

Imi aduc aminte de vremurile indepartate cand primeam in dar sapunuri „scumpe”, Lux-uri albe sau roz pe care le mirosem odata, de doua ori, le savuram vesmantul catifelat, le deschideam timida la un capat gluga resimtindu-le aroma alburie, le priveam incredula albeata cretoasa, le atingeam perfectiunea cu degete tremuratoare si tineam cu dintii clipa in loc, inca un pic, un pic mai mult.

Continuă să citești Sapunul