Stau in varful unei acadele
Si privesc cu vanitate lumea lingandu-se pe bot
Sunt multi gura casca
Li se vede cerul gurii printre dinti.
Stau in varful unei acadele
Si privesc cu vanitate lumea lingandu-se pe bot
Sunt multi gura casca
Li se vede cerul gurii printre dinti.
Mierea mi se usuca de cele mai multe ori
Pe degete sau doar
Pe marginea canii negre cu desene abstracte.
Paralelipipedice sfere
Se invart naravase
Pana ametesc
Cand nu mai au cercuri deloc
Se odihnesc pe margine
Regretand dreptunghiurile
Si imaginandu-se nu orice fel de triunghiuri
Imaginandu-se doar triunghiuri
De ciocolata.
Prima mea experinta
Cu ciocolata
Conteaza.
Mai mult decat orice.
Daca ar fi sa ordonez frigurile le-as ordona in ordine descrescatoare. Astfel frigul cel mai frig s-ar regasi undeva pierdut pe la coada timpului, la originile existentei lui ca frig in stare pura, asa cum l-a lasat natura mama. Frig scurs printre pietre sfaramate de timp, aburit in spatele geamurilor prost inchise, frig invaluitor, ametitor, anestezic. Frig cu volum infinit, mult, mult sub zero.