Şi continui să număr

@ Karolina Szczur

E atât de linişte
Printre degete
Au năvălit stelele
Printre degete
Şi luna stă să cadă
Printre degete
Mă apuc deodată de spumă
Şi mă ţin bine de spumă
Şi spuma se termină
De atâta mine
Şi stelele se satură
De atâta spumă
Şi degetele se strâng
De atâta linişte
Şi eu continui să strâng
De atâtea stele
Şi continui să număr
De atâtea zile
E atât de linişte
Printre vrăbii….

Scurgeri

Începând cu nouă fără zece
Timpul a început să se scurgă în sensul lui.
Părea obişnuit, de-a dreptul blazat
Noi, ceilalţi, tăceam şi-l lăsăm
Să-şi facă veacul.
Afară aproape ploua
Afară aproape îngheţa
Afară aproape că nimeni nu mai credea
În scurgerile normale.
De câtăva vreme numai excepţii
Devenite încet-încet
Cotidian cu acte în regulă.
Pe la cinci şi jumătate
Lumea a început să se rotească
În jurul zilei aproape terminate
Ore total epuizate
Au început să-şi dea demisia
Una câte una
Până când totul s-a retras
În colţul său
Lăsând restul să treacă.

Aproape verde

Afara ploua, nu perfect perpendicular dar perfect umed, estetica verdelului praz sufera de ceva zile bune intr-o tacere de zile mari, completa-i trasformare de peste iarna abia trecuta, ieri. Un doar verde murdar de frunze abia iesite din iarna razbate printre picuri si vant si un mormanel de zapada inca netopita suspina din rarunchi „s-a si dus vremea mea”. Ma uit cum ploua stramb si vrejurile lungi si golite de iarna imi astupa orice urma de imaginar pozitiv.

Citește în continuare „Aproape verde”

Noiembrie

Cuțite ascuțite
Pe margini
Taie clipe în două
Părți egale.
Și le umplu apoi cu apa
De ploaie.
Pe post de fond sonor
O muzică cărămizie
Se tânguie
Până nu mai poate
În ritm de lamele perpendiculare.

O frunză galbenă
Confuză,
Și-a pierdut pare-se
Copacul.
Și acum zace turtită
În așteptarea altei
Destinații.
Poate mâine
Că azi e duminică
Și toate destinațiile
Sunt închise.