Stăteai într-un vârf de furculiţă şi priveai lumea cum se scurge. Se scurgea cu făină cu tot, sosul i se prelingea pe margini, bucăţi pătrate de pâine se înecau în aparenţe.
Etichetă: durere
Disparitii
Intr-o dimineata gri au inceput s-o doara cuvintele.
Durerea lipiciului
Ma dor etichetele
Pe la toate incheieturile
Ma doare lipiciul gros
Intrat sub pielea fina
Devenit piele fina
Aplicat mai departe
Drept lipici
Pentru alte etichete.
26 fara el
N-avea profil Facebook, era un fel de schizofren, un fel de bolnav mental si totusi tanar. Reusise sa supravietuiasca pana la douazeci de ani chit ca purta in el o ura profunda, se simtea marginalizat, avea mereu impresia ca vorbeste in soapta, intr-o limba cunoscuta numai de el. Oamenii il jigneau in cel mai simplu mod posibil: oamenii il ignorau. El nu vedea decat rezultatul, el nu putea sa vada „dincolo de fapte”, el doar interpreta si adauga frustrari una peste alta, straturi groase de intrebari fara raspunsuri.
Durere
Uneori cuvintele dor. Mai tare ca faptele. Impreuna cu faptele. Cuvintele dor cand sunt goale si grele si sunt aruncate din spatele zidurilor. Dor cand cad de sus si ajung repede, pe nepusa masa. Dor cand cad ilogic si rautacioase, cu multe argumente lipsa.