Ea nu mai voia să înțeleagă raționalul

El nu-și putea explica senzația. Era o căldură venită de nicăieri, un tremur abia perceptil al buzei, un fior scurt pe diagonala lungă. Era trăirea generată de instict, răbufnirea aceea imposibil de controlat. Era partea aceea ascunsă devenită deodată vizibilă. El devenea atunci deodată vizibil altul, încercând invizibil să redevină el. Se întreba dacă caută în direcția bună și continua să se bâlbâie. Îi tremurau silabele în fața ei. Răspundea sacadat. Politicos sacadat în fața ei. Era atât de ușor să răspundă politicos-sacadat. Așa-i ieșeau cuvintele când îl pleznea senzația. Se întreba când era cu adevărat el și când era cu adevărat altul. Stătea înghețat în fața ei, invocând motivul iernii. Crea conversații comune și comportamente comune și apoi dădea să fugă. Să întoarcă spatele senzației și acelui „el” devenit altul. Acelui altul devenit el. Acelei „ea” venite de nicăieri. Picată ca din cer, fix perpendicular pe calea lui. O privea comun și îngheța. Și atunci devenea deodată stâncă, invocând motivele stâncii. Îi venea să strângă tare, tare de tot și să uite. Să plesnescă tare de tot și să fugă. Să scuture. Să scuture. Să fugă. Invoca apoi motivul iernii și găsea scuza. Va evita pe viitor senzația, invocând vizuina. În vizuină nu putea exista senzație. Era atât de rațional fără senzație. Atâta de plat fără senzație. Atât de sigur fără senzație.

Continuă să citești Ea nu mai voia să înțeleagă raționalul

Reclame

Senzatia nuantelor

Imi spunea de fiecare data cand ne vedeam ca adora lucrurile mov intens, ca ar da orice sa le poata alege numai in functie de culoare si textura dar ca lumea in care se invarte pare sa fie construita dupa reguli parca putin scapate de sub control, niste reguli in mare parte gri cu mici exceptii bineinteles negre. Imi spunea de fiecare data cand ne vedeam ca este, ca de obicei, intre doua lucruri incepute si neterminate puse la gramada peste alte lucuri incepute si neterminate. O priveam tacuta si o credeam pe cuvant cand spunea mai in gluma, mai in serios, ca avea nevoie disperata de ore, de cat mai multe ore, zile intregi de ore peste ratia zilnica distribuita „de mai marii tuturor lucrurilor”.

Continuă să citești Senzatia nuantelor