In diagonala abstractului

Personage: interogatul, interogatorul

Decor: o încăpere prost luminată, un capăt de culoar părăsit, dincolo de două uşi batante, un scârţâit oribil, din când în când.

Actul 1 : Recunoaşterea.

Pe scurt : Fiecare scrutează orizontul celuilalt, tatonând forme diverse, încercând punctul printre linii şi definiţii diverse.

(Interogatorul începe timid, întrebări deschise, tatonare cunoaştere, un zâmbet abia iţit în colţ de buza, privire directă, ton măsurat. Interogatul priveşte podeaua de lemn, odată roşie, aşteptând)

De ce-ţi plac de fapt literele?

Pentru că îmi plac foarte mult formele.

Şi de ce îţi plac foarte mult formele ?

Pentru că dau sens.

Sens sub ce formă ?

Continuă să citești In diagonala abstractului