Pe post de buna ziua

In fiecare dimineata o salut din obisnuita, zambindu-i cu indulgenta gestului un pic prea matinal. In fiecare dimineata ii privesc doar tacerea lipita de fila de ziar desfacut la intamplare sau doar pierduta undeva pe la mijlocul unui ecran in stand by. In fiecare dimineata ii astept raspunsul cu sufletul la gura dar in fiecare dimineata imi inghit neconsolata frustrarea pasind in final doar rar si apasat pe langa, spre liftul derapanat.

Continuă să citești Pe post de buna ziua

Palpabil

Nu-mi place nici sa sterg praful si nici sa duc gunoiul. De-a lungul unor ani multi si buni mi-au fost cele doua indeletniciri principale, in lipsa acuta de orice altceva. Rufele le intind intr-o relativa nostalgie dupa vremurile cand gerul le usca pe gratis si eu le strangeam tepene si le asezam frumos pe usa de la bucatarie, „sa-si revina”.

Cand privesc acum, ani dupa, rufele proaspat asezate pe sarma de deasupra cazii albe sau sacul de gunoi cilindric plin ochi sau chiar si sifonul „de unica folosinta” alb murdar asteptandu-si randul la urmatorul sac, biodegradabil si el, imi spun spasita si putin melancolica, ca fac parte totusi dintr-o categorie favorizata, imi spun ca fac parte totusi din categoria oamenilor norocosi.

Continuă să citești Palpabil

Educatie

Cineva lasase o usa deschisa si acum unii dadeau sa intre si altii dadeau sa iasa. Oameni cu jachete galben-fosforescent incercau sa intretina ordinea asezandu-se exact de-a curmezisul intrarii si sperand probabil din tot sufletul ca hazardul va face restul. Asezati astfel de-a curmezisul strigau cat ii tineau plamanii “lasati sa coboare!”, oamenii buluc se holbau la vestele lor fosforescente si isi continuau imperturbabili inaintarea.

Continuă să citești Educatie